relatia cu duhovnicul

Ce facem când nu mai avem încredere în duhovnic?

Trebuie, în primul rând, să luptăm pe plan duhovnicesc împotriva îndoielii, împotriva calomniei şi, chiar dacă defectele părintelui duhovnicesc sunt evidente, să nu ne abatem ochii asupra lor. Să ne rugăm pentru el, să postim pentru el, pentru ca Dumnezeu să nu retragă harul de părinte duhovnicesc al duhovnicului.

Una poate spune părintele duhovnic şi altceva putem înţelege noi

În Viaţa Sfântului Pahomie ni se povesteşte un caz când sfântul a primit un oas­pete şi a zis unui frate: „Du-te şi prăjeşte două ouă, că am un oaspete”. La care fratele s-a dus şi s-a apucat să taie lem­ne. După ce termină, sfântul îl cheamă şi-i zice: „Frate, ce ţi-am zis eu să faci?”. „Să tai lemne, avva!”. Şi zice acolo: „A înţeles cuviosul că este lucrarea vrăjmaşului şi nu s-a tulburat”.

Duhovnicie la distanţă?

Schimbarea duhovnicului nu înseamnă neapărat şi ruperea oricărei legături. Sunt unii care simt nevoia – din recunoştinţă, din obişnuinţă – să ţină oarecum legătura cu cel sub al cărui epitrahil au îngenuncheat adesea. E foarte important între ce limite se desfăşoară comunicarea în atari situaţii. Nu de mult timp, mi s-a întâmplat ceva ce m-a mâhnit profund pe moment şi care m-a făcut să-mi reevaluez foarte serios modul în care mai interacţionez cu cei ce mi-au fost ucenici.

Un decalog pentru cei ce se spovedesc

Cu siguranţă, se mai pot adăuga şi alte îndemnuri de folos pe tema aceasta. Dar de am încerca să le punem în aplicare pe cele zece am putea avea, cu adevărat, încredinţarea că ne-am străduit a ne spovedi curat.

Cine este cel mai bun duhovnic? Note de lectură la volumul „Primul duhovnic, prima spovedanie”

Sunt două de feluri de întâlniri cu primul duhovnic: unele care nu sunt percepute ca întâlniri decisive şi unele care marchează vieţi. Cele care marchează vieţi sunt ale persoanelor (re)convertite târziu. Cele care nu au nimic special sunt ale celor aşezaţi în rost de la bun început, din copilărie. Convertirea întârziaţilor pare a avea loc ca o ispitire, printr-o preocupare deja existentă, urmată de deturnare a efectului potenţial dăunător al ispitei către ceva folositor – schimbarea modului de viaţă. 
Întrebare pe tema duhovnic

Cum să ne păstrăm încrederea și deschiderea față de părintele duhovnic, dacă ne simțim nedreptățiți?

Maria întreabă:
Cum trebuie să ne comportăm dacă părintele nostru duhovnicesc se plânge de noi că l-am supărat la alți ucenici și aceștia încep să ne evite sau chiar să se atenționeze între ei, în privința noastră? Cum să ne păstram încrederea și deschiderea față de părintele duhovnic? 
Răspuns:
Maria, Smerenia este calea ce trebuie urmată, iar îndreptăţirea de sine trebuie să o evităm – pentru că se naşte din mândrie. Puneţi-vă gândul că aţi greșit duhovnicului, cereţi-i iertare şi cred că lucrurile se vor îndrepta. Duhovnicul nu ar trebui să vorbească cu ceilalti ucenici despre supărările ce au apărut între voi, dar probabil că l-aţi necăjit destul de mult, deşi aceasta nu este o îndreptăţire pentru duhovnic. Însă smerenia voastră poate aduce pace de... (citește tot răspunsul)
arhimandrit Petroniu Marin

Decalogul duhovnicului

A ţine un credincios departe de spovedanie (sau a nu-l învăţa să se apropie cît mai des de această taină) înseamnă a nu-i oferi şansa de a se apropia mai mult şi mai profund de Domnul. Fără a apela cît mai des şi cît mai conştient la Taina Spovedaniei nu este posibilă nici despătimirea cuiva, nici a urca pe treptele desăvîrşirii.