Sfantul Arsenie cel Mare

Sfinţii se purtau cu toţi oamenii la fel

Sfinţii iubesc oamenii nu pentru frumusețea lor, nici pentru bogăţie, ci pentru virtuţile duhovni­ceşti, pentru că în acestea se vede chipul lui Dumnezeu.

Să învățăm de la toți ceea ce e de folos

Nici pe cei mai puţin învăţaţi, nu se ruşina a-i între­ba şi fiecare folos cu putinţă de la dânşii a-l dobândi.

Plânsul de pocăință este al doilea botez

Plânsul se naşte din zdrobirea inimii pentru păcatele făcute.

Sfântul Arsenie cel Mare ‒ drumul spre sfințenie

Fugind de faima și slava din partea oamenilor, dorind mai presus de orice să slujească Domnului, Sfântul Arsenie cel Mare s-a călugărit și s-a nevoit aspru, ascunzându-și chipul îngeresc și pătimirile.

Între tăcere şi lucrare…

Mulţi dintre Sfinţii Părinţi au trăit, având lucrări diferite. În timp ce unii se îndeletniceau numai cu gândirea la Dumnezeu, cum a fost Avva Moise care a slujit străinilor, ospătând şi povăţuind pe fraţi; alţii, precum Sfântul Arsenie cel Mare, cum s-a arătat mai sus, în tăcere se ruga, luând aminte la sine şi în singurătate vieţuind, de toţi se înstrăina.

Călugăria

M-a întrebat odată o fată: „Părinte, care este prima condiţie care trebuie s-o îndeplineşti ca să te faci călugăr?" Zic, dintr-o dată: „Să fii nebun!" A înţeles!

Lucrurile omeneşti

Se cuvine fiecăruia ca, în curăţenie să-şi câştige faptele bune, ca nu în zadar să se ostenească.

Tăcerea este maica gândurilor înţelepte

Sfântul Vasile cel Mare, pe când era în pustiul Pontului, a scris prietenului său, Sfântul Grigorie de Nazians, următoarele: „Dintre toate câte le pot spune despre adăpostul meu, datorită poziţiei care este aici, pe lângă tot felul de roade ce cresc, cel mai dulce rod este tăcerea, pentru că ea mă scapă de neastâmpărul oraşului”.