starea de tristete

Iubeşte pe cel căzut şi păcătos, câtă nevoie are de tine!

Nu-i aşa că faţă de trupul bolnav avem mai multă grijă şi gingăşie, decât atunci când este sănătos? Ei bine, să ştiţi că şi aceşti nefericiţi, pe care noi îi socotim nişte lepădaţi, aceşti criminali au şi ei inimă omenească, îi mustră conştiinţa, se chinuie. „Cum aşa”, veţi întreba, „suntem datori să îi iubim şi pe ăştia?” Da, tocmai cu ei trebuie să fim mai atenţi, tocmai faţă de ei trebuie să avem cât mai mult tact în cuvinte, fiindcă ei sunt grav bolnavi cu duhul.

Cum a ajuns Sfântul Siluan Athonitul din deznădejdea cea mai neagră la bucuria în Hristos

În urcușul său duhovnicesc, Părintele Siluan a trecut prin trista experiență a „nopții negre”, a abandonului și singurătății totale. Însă tot din propria experiență a cunoscut imensitatea dragostei dumnezeiești. Ea strălucește până și peste infernul încercărilor, al chinurilor și al necazurilor. Tocmai pentru că Dumnezeu este iubire.

Numai credința poate stinge focul tristeții

Credința este o mână răcoroasă și alinătoare întinsă celor ce zac în iad. Toate celelalte, în afara acestei mâini, constituie focul stigmatizator. Oamenii fără minte, încărcându-se cu întristări, nu fac altceva decât să toarne fier topit peste plumbul topit.

Despodobirea bradului de Crăciun

Sunt atât de multe bucuriile pe care le oferă Dumnezeu chiar și în vreme de durere, în greutatea pe care ai trecut-o, că nu-ți dai seama. Da, în necaz, dacă vei crede acest lucru, vei afla bucurie și alinare, chiar dacă pare o contradicție.

Hristos - izvor de bucurie

Este necesar să adoptăm o atitudine pozitivă și, cu nădejde în Dumnezeu, să pornim la drumul ce-l avem de străbătut în viață. Bucuriile cele mai mari ne vin uneori din lucruri mărunte, pe care poate le-am neglijat de-a lungul vremii.