Atâta bucurie de pregătire pentru împodobirea bradului de Crăciun nu seamănă deloc cu momentul când acesta este despodobit și merge iarăși în dulap. Este un entuziasm așa de mare pentru prima ocazie și o atât de mare dezamăgire pentru cea de-a doua. De ce însă atâta dezamăgire? Dezamăgirea, la limitele depresiei de multe ori, are de-a face cu conștiința inutilității pentru dobândirea unei bucurii false în perioada sărbătorilor de iarnă. Este adevărat că dacă în acest an schimbarea dispoziției a fost asociată cu luminile artificiale, false, atunci vom simți și o dezamăgire pe măsură, un gol corespunzător.

Dacă observă cineva cu ce nepăsare și indispoziție se desfășoară scoaterea ornamentelor, va înțelege multe. S-a înșelat omul vrând să-și păcălească sinele său. Nu a fost și anul acesta acea lumină adevărată care într-adevăr luminează, entuziasmează, bucură pe om. Avem dreptul să căutăm și să ne dorim cu ardoare bucuria, pentru aceasta suntem plăsmuiți. Căutarea frumosului, a neprihănirii, a veseliei arată nostalgia după Dumnezeu. Sunt semne ale naturii noastre umane dinainte de căderea protopărinților noștri. Căutăm schimbarea, noul, înnoirea. Toate acestea se găsesc înlăuntrul existenței noastre. Însăși înfățișarea noastră îndeamnă la această reînnoire. Gândiți-vă că, prin Nașterea lui Iisus în peșteră, El binecuvântează și sfințește pământul, cu Botezul Lui în Iordan sfințește apele, adică toată creația se sfințește. Da, dar ce este trupul omului? Aceste două lucruri, pământ și apă. Însăși firea noastră este chemată la renaștere.

Toate acestea sunt valabile și lucrează în om când acesta le vrea. Însă omul caută bucuria în alte lumini, pământești, împodobite. Caută să găsească bucuria în ceva ușor și prosper și astfel primește o bucurie temporară și trecătoare. Nu merge la izvor să bea apă cristalină, ci alege apa murdară, iar apoi suferă pentru alegerea lui.

Este tragică darea de seamă când mărturisești că sărbătoarea Nașterii Domnului, Anul Nou, Boboteaza au fost ca niște zile obișnuite sau, și mai rău, „mai bine ar fi fost dacă nu ar fi venit”. Aceasta seamănă cu acel trecător care, deși se afla însetat și izvorul era în fața lui, nu-l vedea pentru că mergea cu capul aplecat. Sunt atât de multe bucuriile pe care le oferă Dumnezeu chiar și în vreme de durere, în greutatea pe care ai trecut-o, că nu-ți dai seama. Da, în necaz, dacă vei crede acest lucru, vei afla bucurie și alinare, chiar dacă pare o contradicție.

Este foarte greu în zilele noastre să trăiești adevărul, pentru că deja sunt multe lucrurile false în preajma noastră. Este nevoie de o mare luptă duhovnicească pentru a nu te trezi o victimă a consumerismului și a reclamelor. Este nevoie să trăiești Iubirea cea mare pentru a nu te pierde în atâtea lucruri atrăgătoare care sunt prezentate ca semne ale modernității și ale vieții contemporane. Această Iubire într-adevăr are nume ‒ este Hristos! S-a născut și Se va naște, S-a botezat și Se va boteza, până vom simți că toate le face din iubire pentru noi și ca să ne apropiem de El.

Perioada sărbătorilor a trecut, dar nu a trecut și viața noastră. Dacă totuși nu am câștigat „lupta”, nu am pierdut războiul. Nouă, tuturor, ni se dă prelungirea vieții pentru a căuta evenimentele acestea mântuitoare din nou. Să cercetăm scutecele din iesle și adâncul Iordanului! Hristos Se află întotdeauna cu o îmbrățișare deschisă, în semnul Crucii, pentru noi toți. Prin Cruce ne conduce la Înviere!