tristețe

Întru Dumnezeu, pesimismul și încruntarea nu își găsesc locul

Unii oameni se comportă straniu, adoptând ca mod de viață urmările principiului găunos-ironic: „puțin să nu mai fie bine și... iar e rău”. Căci expectativa pesimistă, așezarea iminenței unui dezastru sub stindardul certitudinii, abia-acceptarea stării de bine, toate acestea ne otrăvesc existența mai mult decât am crede.

Părintele Visarion Alexa: „Degeaba te împărtășești duminică, iar în restul săptămânii nu ai pic de timp pentru Domnul”

Să știți că există în viața noastră un cuvânt teribil... trebuie. Trebuie să te rogi, trebuie să mergi la biserică, să te spovedești, să te împărtășești, dar să știți că acest cuvânt omoară sufletul nostru și noi nu-L mai putem trăi și căuta pe Dumnezeu. Nu, nu trebuie să faci nimic din toate acestea, dacă nu dorești.

„Am un prieten acolo, sus” – o minune a Sfântului Efrem cel Nou

I-am povestit minunile pe care le-a săvârșit Sfântul cu mine și am sfatuit-o să se roage și ea. Mi-a spus cu tristețe și disperare că are prea mult de învățat și nu face față cu munca, învățatul, soțul, copiii...

Păzește-ți curăția minții, pentru ca postul să-ți fie de folos

„În zadar faci mii de metanii şi ţii nu ştiu câte zile de post şi alte nevoinţe mari, dacă nu-ţi păzeşti mintea. Căci zice Sfântul Isihie: «Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează». Iar paza minţii constă în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gândim); a ne împotrivi păcatului cu mintea; apoi a chema pe «Doamne Iisuse» prin rugăciunea minţii. Căci atâta legătură are paza minţii cu rugăciunea inimii, cât au trupul şi sufletul.”

Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”

Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare, cu lacrimi, către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: „O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu eşti nădejdea păcătoşilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!”.

Tristețea este strâns legată de ținerea de minte a răului

La vreme de linişte, să nu-ţi aminteşti de cele pe care ţi le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în faţă, fie a spus altuia, şi ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ţinerii de minte a răului. 

Copilul din burtică simte tot ce trăiește mama

Dacă mama nu doreşte embrionul, dacă nu-l iubeşte, el simte şi se răneşte sufleţelul lui, iar aceste răni îl însoţesc toată viaţa. La fel se întâmplă cu simţămintele sfinte ale mamei: când are bucurie, pace, iubire pentru embrion, le transmite tainic şi acestuia, precum se întâmplă cu copiii născuţi. Se întunecă chipul mamei, se întunecă şi el. Se enervează mama, se enervează şi el. Tot ceea ce simte mama – tristeţe, durere, teamă, nelinişte – trăieşte şi el. 

De ce îngăduie Dumnezeu ca o boala atât de banală, aparent, cum este depresia, să facă atât de mult rău umanității?

Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția că, în scurt timp, patru din cinci oameni vor suferi de depresie. Depresia va fi boala secolului și va deveni principala cauză de mortalitate și de incapacitate de muncă, surclasând cancerul și bolile vasculare.

Rugăciunea este adevărata noastră viaţă

Pentru cel ce-L poartă pe Hristos în sinea sa nu există nici moarte sau boli, sau ceva lumesc de care să se teamă: el a intrat deja în viaţa veşnică şi acolo este cu totul păzit.

Comunicarea precară dintre părinți și copii

Am de multe ori sentimentul − și să ne referim doar la perimetrul nostru, să nu vorbim despre alţii − că părinţii vorbesc cu copiii lor doar pentru a-i certa, doar atunci când îi sancţionează, când îi acuză de ceva. Dacă nu există motiv pentru a-i pedepsi, sau sancţiona, sau îndemna spre îndreptare, nu comunicăm, nu avem nimic de spus, considerăm totul ca fiind de la sine înţeles, firesc...

Pagini