Deznădejdea – o fereastră închisă

 

- Care-ţi este necazul, prietene?

- Sunt doborât de singurătate.

Într-o zi, un om deznădăjduit care rătăcea pe dealurile ce împrejmuiesc oraşul lui natal a întâlnit un cioban care păştea oile. Ciobanul l-a văzut tulburat lăuntric, aşa că l-a întrebat:

- Care-ţi este necazul, prietene?

- Sunt doborât de singurătate.

- Şi eu sunt singur, însă nu mă simt deloc trist, a spus ciobanul.

- Poate pentru că eşti cu Dumnezeu, a răspuns ironic celălalt.

- Aveţi dreptate, a zis ciobanul, ignorând tonul lui ironic. Vedeţi oraşul nostru? Vedeţi casele, ferestrele?

- Da, le văd.

- Atunci nu ar trebui să deznădăjduiţi, adăugă ciobanul. Nu există decât un soare, însă fiecare fereastră a oraşului, chiar şi cea mai mică şi mai tăinuită, se scaldă în soare dimineaţă de dimineață. Mai curând sunteţi deznădăjduit pentru că fereastra dumneavoastră rămâne închisă...

De la același autor

Ultimele din categorie