ucenic

Ieroschimonahul Nectarie, al doilea ctitor al Schitului Prodromu, Muntele Athos (1800 - c. 1900)

Ieroschimonahul Nifon, fiind stareţ, se îngrijea mai mult de cele duhovniceşti ale obştii, iar părintele Nectarie, fiind iconom al schitului, se îngrijea mai mult de cele ale Martei. Aduna bani din ţară, aducea materiale pentru zidirea bisericii şi a chiliilor, transporta alimente cu corabia şi odihnea pe toţi.

„Numai prin credinţă, fără fapte, nu este cu putinţă mântuirea” – Sfântul Paisie de la Neamţ

În Mănăstirea Neamţ zidi spital pentru bolnavi şi case de oaspeţi. Stareţul rânduia pe cei bătrâni şi bolnavi la spital, încredinţându-i fratelui Onosie, bolnicerul mănăstirii. El cerea îngrijitorilor să slujească bolnavilor ca lui Dumnezeu, să le dea mâncare cât mai bună, pâine albă şi vin, să-i spele săptămânal şi să le menţină curăţenie exemplară în bolniţă.

Sfântul Antipa Athonitul – singurul călugăr athonit român trecut în rândul sfinţilor

Cuviosul Antipa a fost un mare trăitor duhovnicesc şi un călugăr sfânt pe care l-a odrăslit pământul Moldovei în secolul XIX.

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi

Mănăstirea Brazi – numită şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind şi de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuţilor, şi aici a avut de înfruntat şi multe oprelişti. În 1688 a fost răpit de trimişii lui Şerban Cantacuzino şi dus în Ţara Românească, unde a fost închis şi chinuit vreme de 10 săptămâni.

Sfântul Paisie de la Neamţ, despre viaţa de obşte

„Petrecerea în viaţa de obşte a fraţilor adunaţi în numele lui Hristos, fără deosebire de neam, îi uneşte aşa de mult prin dragoste, încât toţi devin un singur trup, având un singur cap – pe Hristos –, un singur suflet, o singură voie şi un singur scop – păzirea poruncilor lui Dumnezeu –, îndemnându-se unul pe altul la lupta cea bună, supunându-se unul altuia, purtând sarcinile unul altuia, fiind părinte şi ucenic unul altuia.”

Prin milostenie, Monahul Iov Burlacu a biruit patima mândriei

„Dacă o dădeam cu cât am cumpărat-o, nu mai aveam pomană. Iar dacă o dădeam fără bani, mă biruia gândul mândriei. În felul acesta am făcut şi milostenie, şi am scăpat şi de mândrie.” Aşa a răspuns părintele Iov ucenicului său, întrebat de ce a vândut icoana la jumătate de preţ.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un stâlp al monahismului din România

Părintele Onufrie era un om de rugăciune, de tăcere şi de smerenie, un părinte cu viaţă sfântă, care ne-a zidit duhovniceşte pe toţi. Zicea un ucenic: „Părintele Cleopa a propovăduit pentru Dumnezeu, iar Părintele Onufrie a tăcut pentru Dumnezeu”. Iată două căi care duc la mântuire!

Arhimandritul Irinarh Roset, ctitorul Mănăstirii Horaiţa

Cuviosul Irinarh s-a rugat toată noaptea să-i descopere Dumnezeu unde anume să zidească biserica. Şi îndată a văzut o lumină, ca o văpaie de foc, deasupra unui brad. Atunci şi-a deşteptat ucenicul, au luat veşmintele şi, apropiindu-se, au cântat împreună Paraclisul Maicii Domnului. Apoi, găsind bradul, a zis: „Aici va fi altarul!”. După câteva zile a început construcţia bisericii. Aşa a luat fiinţă Mănăstirea Horaiţa.

Protosinghelul Ioanichie Moroi – Toate lucrurile să se facă cu binecuvântare

A doua zi, fraţii s-au îmbolnăvit amândoi. Atunci stareţul a pus obştea la post şi rugăciune pentru ei, li s-a făcut Sfântul Maslu şi s-au vindecat. Aşa s-au izbăvit cei doi fraţi de neascultare.

Peştera părintelui Antipa Dinescu de lângă Mănăstirea Stavronikita

Retrăgându-se din nou în Athos, s-a nevoit opt ani împreună cu ucenicul său, într-o peşteră zidită pe malul mării.

Pagini