ucenic

Să fim mereu în luptă cu patimile – Sfântul Ierarh Nifon, Mitropolitul Ţării Româneşti

„Cei ce postesc mult şi nu se îndreptează, din gura lor pătimesc; că cel ce nu are păzire gurii sale totdeauna, măcar tot anul de ar posti, nimic nu se foloseşte. Pentru că, dacă diavolul te zădărăşte pe tine spre iuţime, tu să nu grăieşti, şi ai biruit patima.”

Cuviosul Gherman Ieroschimonahul, primul egumen al Mănăstirii Neamţ

Cuviosul Gherman Ieroschimonahul a povăţuit obştea sa până în anul 1362, devenind vestit duhovnic al călugărilor şi lucrător al rugăciunii lui Iisus, învăţând pe sihaştri această dumnezeiască lucrare. El a întemeiat în ţinutul Neamţ cea dintâi mănăstire şi prima vatră isihastă, ai cărei ucenici s-au răspândit apoi de-a lungul Carpaţilor Răsăriteni.

Schitul Sihastru din Tecuci, construit de un hatman vindecat de Cuviosul Sebastian Sihastrul

Prin anul 1740, s-a întâmplat o luptă grea în aceste păduri, între moldoveni şi tătari, şi mulţi din ambele tabere au căzut. Atunci şi hatmanul Sandu Şendrea a fost greu rănit la picior. Retrăgându-se oastea, hatmanul a fost găsit de sihastru în pădure, chinuit de durere, şi l-a dus la chilia lui să-l îngrijească. Deci, i-a zis cu lacrimi hatmanul: „Sfinte părinte, de mă vei tămădui de această rană şi voi scăpa cu viaţă, voi înălţa o biserică în acest loc şi voi face aici mănăstire de călugări, spre lauda lui Dumnezeu”.

Sfântul Ierarh Mucenic Teodosie, ctitorul Mănăstirii Brazi

Mănăstirea Brazi – numită şi „de la Cruce” –, de lângă oraşul Panciu, a fost cea mai iubită ctitorie a sa. Aici s-a ostenit cel mai mult, ajutat fiind şi de ucenicul său, Lavrentie, episcopul Rădăuţilor, şi aici a avut de înfruntat şi multe oprelişti. În 1688 a fost răpit de trimişii lui Şerban Cantacuzino şi dus în Ţara Românească, unde a fost închis şi chinuit vreme de 10 săptămâni.

Episcopul Macarie al Romanului, ctitorul Mănăstirii Râşca

Văzând Schitul Bogdăneşti (Fălticeni) aproape în paragină, episcopul Macarie a zidit din temelie, cu ajutorul lui Petru Rareş, Mănăstirea Râşca, între anii 1542-1550. Biserica închinată Sfântului Ierarh Nicolae a fost apoi împodobită cu frescă în interior şi exterior, cu chilii şi şcoală mănăstirească. Acest mare ierarh a făcut din ctitoria sa o vestită obşte isihastă cu peste 60 de monahi, toţi lucrători ai rugăciunii lui Iisus, dintre care unii au ajuns să fie număraţi printre sfinţi. Cel mai cuvios ucenic al episcopului Macarie a fost „Ioan de Râşca, arhiepiscopul cel sfânt şi minunat”.

Arhimandritul Ilarie, stareţ al Mănăstirii Neamţ în vremuri de grele încercări

În anul 1822, când s-a liniştit Moldova, stareţul a trimis trei călugări şi au adus icoana Macii Domnului din munte. Iar el împreună cu toată obştea au întâmpinat-o cu lacrimi, au aşezat-o din nou în biserică şi au făcut rugăciuni de mulţumire şi priveghere de toată noaptea. În locul unde a fost ascunsă icoana, stareţul a întemeiat Schitul Icoana, în cinstea Maicii Domnului, cum se vede până astăzi.

Episcopul Mitrofan de Buzău, iscusit tipograf al Ţării Româneşti

Învăţatul Episcop Mitrofan era de loc din ţinutul Neamţ, iar cu metania de la Mănăstirea Bisericani, vestită vatră de trăire şi cultură duhovnicească din Moldova. După ce învaţă de la dascălii mănăstirii limbile greacă şi slavonă, precum şi adâncul Sfintei Scripturi, monahul Mitrofan se învredniceşte de darul preoţiei şi devine ucenic apropiat şi tipograf al marelui Mitropolit Dosoftei. Între anii 1673-1683, ieroschimonahul Mitrofan conduce tipografia Mitropolitului Dosoftei, de la Mănăstirea „Sfinţii Trei Ierarhi” din Iaşi, contribuind mult la traducerea şi tipărirea cărţilor de slujbă în limba română.

Cuviosul Filotei Dascălul a făcut din şcoala mănăstirească de la Putna o adevărată academie teologică

Refuzând să urce treapta arhieriei, a rămas în smerenia vieţii călugăreşti până la sfârşitul vieţii sale. Dar prin înţelepciunea şi trăirea sa, pe mulţi i-a luminat şi i-a zidit sufleteşte, pentru care era numit de toţi: „Prealuminatul şi Preasfinţitul şi de Dumnezeu alesul şi dascălul nostru”. Numele său era cunoscut până la Pecersca, în Athos şi chiar la Patriarhia din Constantinopol şi se cucereau toţi de nevoinţa şi smerenia lui.

Cuvioşii părinţi care au format prima sihăstrie pe valea pârâului Secu

Se spune că fiecare dintre ei avea „chilii”, adică mici comunităţi de 3-4 sihaştri, din care bătrânii erau socotiţi superiorii acestor „chilii”. Toţi aceştia la un loc, împreună cu alţi sihaştri nenumiţi, au format prima sihăstrie pe valea pârâului Secu. 

„Dacă aia nu puteţi, aia nu vreţi, ce să vă fac? Trebuie rugăciuni!” – Sfântul Antonie cel Mare

Au venit fraţii la avva Antonie, zicând: „Spune-ne un cuvânt prin care să ne mântuim!”.

Pagini