ucenic

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Să ne facem timp pentru rugăciune!

Chiar dacă simţim că rugăciunea noastră nu este fierbinte, că nu ne putem concentra, că sufletul este risipit, totuşi să ne rugăm, să ne rugăm cum putem, căci vom ajunge să ne rugăm cum trebuie. Este absolut necesar ca fiecare creştin să-şi facă un program de rugăciune, aşa cum îşi face program pentru treburile zilnice.

Cuvioşii purtători de Hristos Silvestru, Iov şi Agaton – peste 30 de ani de neîncetată rugăciune

În acest munte şi-au făcut chilii din piatră şi lemn şi s-au nevoit mai mult de 30 de ani, răbdând grele ispite de la diavoli. Căci şi frigul îi supăra, şi foamea îi chinuia, şi duhurile rele prin gânduri şi năluciri îi luptau. Însă bunii ostaşi ai lui Hristos le răbdau pe toate cu bărbăţie, în nădejdea vieţii de veci, fiind înarmaţi cu sabia neîncetatei rugăciuni.

„Urcuşul duhovnicesc nu poate fi înfăptuit decât sub îndrumarea unui duhovnic iscusit” – Arhimandritul Iachint Unciuleac

Omul în viaţă poate învăţa orice singur, dar tainele sufletului şi ducerea războiului nevăzut nu pot fi înfăptuite decât sub povăţuirea unui duhovnic înţelept.

Sfântul Chiriac de la Tazlău, mare dascăl al liniştii

Cinstitele sale moaşte s-au aşezat de ucenici într-o peşteră pe Măgura Tazlăului şi multe minuni de vindecare se făceau prin ele. Pe acest cuvios l-a cunoscut încă din viaţă şi smeritul Mitropolit Dosoftei şi i-a sărutat moaştele, precum însuşi mărturiseşte: „Apucat-am în zilele noastre părinţi înalţi la podvig (nevoinţă) şi plecaţi la smerenie adâncă: pe părintele Chiriac de la Bisericani şi pe Chiriac de la Tazlău”.

Ieromonahul Amfilohie, primul egumen al Mănăstirii Pângăraţi

Neavând schitul biserică încăpătoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie multă vreme Sfântului Mucenic Dimitrie să-i trimită un om milostiv pentru a-l ajuta să zidească o biserică nouă din piatră. Pe la anul 1560, spune tradiţia, zăbovind domnitorul Alexandru Lăpuşneanu la Piatra-Neamţ, i s-a arătat marele mucenic în vis şi i-a poruncit să zidească o biserică de piatră la Schitul lui Simeon. Aşa s-a înnoit această sihăstrie sub egumenia lui Amfilohie, luând denumirea de Mănăstirea Pângăraţi.

Sfântul Cuvios Simeon Sihastrul, întemeietorul Mănăstirii Pângăraţi

În anul 1461, venind Ştefan Voievod la Mănăstirea Bistriţa şi auzind că fericitul Simeon, rugătorul său, nu are biserică să se roage lui Dumnezeu cu ucenicii săi, l-a trimis pe pârcălabul de la Târgu Pietrei cu meşteri şi bani şi a înălţat în Poiana lui Simeon o biserică de lemn cu hramul Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, alături de chilia cuviosului. Multă vreme, acest schit s-a numit „Schitul lui Simeon”, iar mai târziu, „Mănăstirea Pângăraţi”.

Cuviosul Eufrosin Sihastrul – ucenic ales al Cuviosului Agapie

În timpul acestui cuvios, biserica cea dintâi şi chiliile Mănăstirii Agapia Veche ruinându-se în urma unei alunecări de teren, pustnicul Eufrosin cu ucenicii săi au construit o altă biserică de lemn cu hramul „Minunea din Colose a Arhanghelului Mihail”. Această sihăstrie era cunoscută şi cu numele de „Mănăstirea lui Eufrosin” sau „Mănăstirea Sfântului Mihail”. 

Prin iubire dovedim că suntem urmași ai lui Hristos

Cei care stăruie în mândrie și care socotesc că Îl pot avea pe Dumnezeu pe degeaba, fără ca cenușa dragostei să fie depusă pe inima lor, sunt îngropați de cuvântul care zice: „Și de aș avea atâta credință încât să mut și munții, dar dragoste nu am, nimic nu sunt”.

Lunaticul, demonii și tămăduirea

Nu e nimic mai dureros pe lume decât un copil bolnav. O știm cu toții și o simt pe propria piele cei care sunt părinți. Și dacă suferința copilului are și un efect social negativ, atitudinea celor din jur poate trece dinspre compasiune înspre dispreț și izolare. Hristos e însă cel care poate vindeca orice fel de boală, neputință și suferință.

Taina cuvântului primit și taina persoanei

Cuvântul Bătrânului poate fi înțeles și lucrat doar de cel căruia i s-a dat, el nu trebuie discutat cu alții, nici comparat.

Pagini