ucigaş

Care păcat este mai greu?

Precum, dintre toate faptele bune, mai înaltă este iubirea, aşa şi, decât toate păcatele, mai greu este a urî pe fratele tău.

Nu te îndoi de vindecarea sufletului!

Printr-un singur cuvânt, prin pocăință, i-a vindecat pe toți, zicând: „Nu am venit să chem pe drepți, ci pe păcătoși la pocăință” și nu trebuie să fie oamenii necredincioși prin deznădejde, avem loc de iertare de la Stăpânul.

Protosinghelul Ioil Gheorghiu – sfaturi pentru mântuire

Fiilor mei duhovniceşti din sate şi oraşe, le doresc mai multă râvnă la biserică, la rugăciune, la milostenie, la toată fapta cea bună. Să nu uite ca în fiecare post să se spovedească, să asculte de duhovnici şi de mai-marii lor şi să fugă ca de moarte de beţie şi desfrânare, de uciderea de copii şi de secte. De mă vor asculta şi vor urma lui Hristos, nădăjduiesc să se mântuiască şi ei şi să mă mântuiesc şi eu cu rugăciunile lor.

Deuteronomul (A cincea Carte a lui Moise) – Capitolul 19

Cetățile de scăpare. Pedeapsa martorilor mincinoși.

Numerii (A patra Carte a lui Moise) - Capitolul 35

Cetățile leviților și cetățile de scăpare.

Suntem liberi să alegem ce e bun pentru noi, din lumea în care trăim

Zis-a avva Pimen: de va ajunge omul la cuvântul apostolului care zice că toate sunt curate celor curați (Tit 1, 15), se vede pe sine mai prejos decât toată zidirea. Zis-a fratele: cum pot să mă socotesc pe mine mai prejos decât ucigașii? Zis-a bătrânul: de va ajunge omul la cuvântul acesta și de va vedea vreun om ucigând, zice: acela a făcut numai acest păcat, iar eu ucid în fiecare zi.

„Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34)

Făcătorii de rele nu ştiu niciodată ce fac.

Ordinea practică a celor zece porunci

Cu înţelepciunea Sa cea cerească, Hristos a fost pe deplin practic între oameni. El adapta această înţelepciune la împrejurare, ca plasturele la rană.  

Principala ţintă urmărită de diavol este omul

Diavolul nu-l suportă să-l vadă pe om că urcă mai sus de demnitatea cea dintâi, pe care a avut-o mai înainte de cădere, şi din această pricină aruncă asupra lui săgeţile sale cele mai turbate.

Smerenia şi curajul în viaţa duhovnicească se armonizează

Absenţa sau împuţinarea unuia slăbeşte pe celălalt şi între ei trebuie ţinut un echilibru. Căci viaţa creştină orientată numai spre umilinţă ia o înfăţişare de sclavie spirituală, de pipernicire la literă şi pierde curajul. De asemenea, orientarea numai spre îndrăzneală personală şi spre profetism distruge bisericitatea şi sobornicitatea creştinismului, provocând fie erezie, fie schismă, deci pierde smerenia.

Pagini