În Cartea cea către Romani, Sfântul Apostol Pavel zice: „Fără de răspuns eşti o, omule, oricine eşti tu care vindeci pe altul!” (cap. 2, vers. 1). Sfântul Apostol Iacob, fratele Domnului, ne învaţă, zicând: „Nu vă clevetiţi unul pe altul, fraţilor, că cel care vorbeşte împotriva fratelui său judecă pe fratele său, acela vorbeşte împotriva Legii şi judecă Legea”. Sfântul Ioan Gură de Aur zice: „Cel care cleveteşte pe vecinul său, acela a mâncat carnea fratelui său!”. Sfântul Nectarie (Mitropolitul Pentapolei) spune că: „Precum ucigaşul răpeşte viaţa omului, tot asemenea şi cel care cleveteşte răpeşte cinstea, deci amândoi sunt ucigaşi de oameni”. Iar Sfântul Vasile cel Mare socoteşte că este vrednic de afurisenie atât cel care cleveteşte, cât şi cel care ascultă clevetirea fără mustrare. Căci zice Domnul la Sfânta Evanghelie: „Amin zic vouă, devreme ce aţi făcut aşa la unul din aceşti fraţi ai Mei, Mie mi-aţi făcut” (Matei 25, 40).

Mulţi dintre creştini, şi mai ales partea femeiască, nu socotesc întru nimica năravul clevetirii şi nici nu caută să se mărturisească. Pentru ei, clevetirea este un motiv de distracţie şi cei care au talent la clevetire sunt mai bine văzuţi la petreceri şi la adunări.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine... Opere complete, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 370)