Boala însingurării și autoizolării nu are nici o legătură cu pustnicia

Dacă nu avem iubire adevărată, dacă nu ne ataşăm de ceilalţi oameni sau suntem duşmănoşi faţă de ceilalţi oameni, e nevoie să ne cercetăm mai în adâncime, nu cumva suntem foarte izolaţi, foarte închişi în noi înşine, nu cumva în adânc suferim de, ceea ce Părinţii numesc, iubire de sine.

Una este izolarea aceasta, închiderea aceasta, plecarea cuiva de lângă celălalt, care este boală şi este caracterizată astăzi de către psihologi – de ce nu şi din latura duhovnicească? – ca boală a omului contemporan. Aşadar, una este aceasta, şi alta este ceea ce fac asceţii, pustnicii, sau chiar ceea ce face cineva care este în lume şi se străduieşte să trăiască precum pustnicii şi asceţii.

Prin urmare, dacă nu avem iubire adevărată, dacă nu ne ataşăm de ceilalţi oameni sau suntem duşmănoşi faţă de ceilalţi oameni, e nevoie să ne cercetăm mai în adâncime, nu cumva suntem foarte izolaţi, foarte închişi în noi înşine, nu cumva în adânc suferim de ceea ce Părinţii numesc iubire de sine. Adică nu cumva suferim de ceea ce ne face să ne gândim doar la noi înşine, în chip egoist, nu cumva avem iubire bolnăvicioasă, demonică aş zice, iubire de sine.

(Arhim. Simeon Kraiopoulos, Te cunoşti pe tine însuţi? Viaţa duhovnicească şi problemele psihologice, Editura Bizantină, Bucureşti, 2008, pp. 102-103)

De la același autor

Ultimele din categorie