pustnic

Remediu pentru dorurile inimii

„Ar fi mai bine pentru mine să nu fiu deloc, decât să fiu fără Hristos...” (Fericitul Augustin)

Iubirea este explicaţia Creaţiei

Cum să-L atragem pe Hristos să se sălăşluiască în noi dacă nu prin curăţia inimii? Şi cum să atingem această curăţie, dacă nu prin lucrarea poruncilor? Şi cum să săvârşim poruncile fără lacrimi, rugăciuni şi osteneli?

Sfântul Gheorghe a păzit neatins de incendiu bordeiul unui pustnic din Athos

Şi stând el aşa, a ajuns focul la bordei şi copacul care umbrea bordeiul a fost cuprins de flăcări, dar nu a ars decât jumătatea care era în afara bordeiului. Apoi s-a stins. Partea care umbrea bordeiul a rămas verde şi neatinsă. Fiind atâta căldură în jur, ar fi trebuit să se topească cartonul asfaltat şi să ia foc, dar nimic. A trecut focul mai departe lăsând bordeiul întreg, iar copacul ars numai pe jumătate.

Întreaga taină este iubirea, dragostea către Hristos

Ei, când ajungi la o asemenea smerenie, iar harul lui Dumnezeu este „nevoit” să locuiască înlăuntrul tău, atunci le-ai câştigat pe toate. Când ai smerenie, când devii un înrobit al lui Dumnezeu, înrobit în înţelesul cel bun, adică vas al harului dumnezeiesc, atunci poţi să spui împreună cu Apostolul Pavel: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. 

„Doamne, învredniceşte-mă să Te iubesc pe Tine, cum am iubit altădată păcatul!”

Pentru că tot cu iubirea pe care o port în suflet am iubit şi păcatul, acum aş vrea să Te iubesc pe Tine, măcar aşa cum am iubit păcatele de odinioară.

Sihăstria „Sfântul Fanurie” – Vigla

Sihăstria Sfântului Fanurie din pustia Viglei se găseşte pe un deluşor, aproape de mare.

Vechile chilii ale Lavrei Sfântului Gherasim de la Iordan

În Mănăstirea Sfântului Gherasim de la Iordan, călugării petreceau o perioadă adunaţi în mănăstire apoi, cu binecuvântarea stareţului, se retrăgeau în pustie, în totală sihăstrie. Aceştia vieţuiau în sihăstrie timp de cinci zile, de luni până vineri, numai cu pâine şi curmale şi doar cu o cană de apă pe zi. Lucrarea mâinilor era împletirea de frânghii, coşuri şi pânze.

Nu este nimic mai neplăcut înaintea lui Dumnezeu decât mândria

Atunci Îngerul i-a spus că niciun lucru nu este mai urât mirositor înaintea lui Dumnezeu decât mândria. Și după ce a spus acestea, s-a făcut nevăzut. Îndată pusticul s-a întors la chilia sa și și-a plâns păcatele sale, rugându-se lui Dumnezeu să-l păzească de cursele diavolului și să nu-l lase să cadă în mândrie și să se osândească.

Pelerinajul Moşului Gheorghe Lazăr în Ţara Sfântă

„Să ştii, frate, că tu nu eşti chemat să fii călugăr, dar vei duce o nevoinţa mai grea decât a unui călugăr. Că vei trăi mergând din loc în loc, în rugăciune, în post şi în multă lipsă. Dar, de vei avea neîncetat mintea la Dumnezeu, darul Lui va fi cu tine şi vei birui toate ispitele vrăjmaşului. Avere pe pământ să nu-ţi aduni; pe călugări şi pe preoţi să-i cinsteşti, pe mireni să-i sfătuieşti, pe săraci cât poţi să-i ajuţi, în biserici ziua şi noaptea să te rogi, şi aşa te vei mântui.”

Moșul Gheorghe Lazăr – modelul adevăratului pelerin român

Prin trăirea sa cu totul aleasă, el formează un exemplu unic în viaţa duhovnicească a Bisericii noastre din ultima sută de ani. În anul 1884, s-a dus să se închine la Mormântul Domnului şi a rămas la mănăstirile din pustiul Iordanului şi al Sinaiului peste un an de zile. Apoi s-a nevoit un an şi jumătate în Muntele Athos şi s-a întors în ţară. A mai trăit câţiva ani în familie, şi-a pus copiii în rânduială, iar în anul 1890 s-a retras ca pelerin spre mănăstirile Moldovei.

Pagini