Curgerea timpului a început odată cu mişcarea fiinţelor zidite. De aceea, este în zadar să căutăm timp înainte de Facere - cum ar veni, timp înaintea timpului.

Căci dacă nu ar fi mişcarea făpturii duhovniceşti şi a celei trupeşti, adică trecerea din trecut prin prezent în viitor, n-ar mai fi nici un timp.

Aşadar mai drept este să spunem că timpul a început odată cu făptura decât că făptura a început odată cu timpul – însă amândouă sunt de la Dumnezeu, „pentru că de la El şi prin El sunt toate” (Romani 11, 36).

(Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 111)