Desigur, amprenta unui suflet sănătos sau bolnav este întipărită pe chipul fiecărui om. Ochii celui sănătos sufletește sunt plini de lumină și oglindesc o privire blândă. Din lăuntrul său izvorăște bucuria. Pe când privirea celui bolnav duhovnicește este una iritată, încordată, iar ochii sunt uneori roșii. Și comportamentul său exterior vorbește despre faptul că el n-are liniște și reacționează brusc la anumite evenimente, fiind agitat.

Prin mănăstiri am văzut mulți oameni sănătoși duhovnicește. Ei pot fi bătrânei și cu capul aplecat spre pământ, iar în momentul în care își ridică capul și-i privești în ochi, observi dragostea mare de care sunt plini. Când întâlnești un asemenea stareț și-i ceri binecuvântarea, sufletul ți se umple de bucurie! Iar cuvintele lui sunt pline de bunătate, de curăție, de lumină și har.

Alteori se întâmplă să vezi și altceva, cum ar fi privirea soților când se întorc acasă de la serviciu. Soția se uită să vadă în ce stare este soțul său, iar el, ca să-și dea seama de dispoziția soției. Dacă soția are o privire dură, care prevestește că „imediat se va întâmpla ceva”, soțul este nevoit să tacă și să caute cuvinte care ar mai ameliora situația.

(Îndrumar creștin pentru vremurile de azi: convorbiri cu Părintele Ambrozie (Iurasov), vol. 2, Ed. Sophia, 2009, pp. 351-352)