Cazurile de divorţ permise de Biserică

În cazul divorţului bisericesc, pentru a feri omul de păcatul în care el poate cădea rămânând singur, se permite a doua căsătorie. Dar acest fapt nu trebuie privit ca o normă, ci mai degrabă ca o nenorocire.

În anul 1918, s-a convocat un sinod al Bisericii Ortodoxe, în care a fost restabilită Patriarhia Română. La acest sinod, s-au discutat şi pricinile care permit divorţul. Nu este neaparat din cauza unei singure pricini ca Taina Cununiei să fie anulată, dar ea poate fi o condiţie pentru divorţ.

Primul motiv, prin care arhiereul permite divorţul bisericesc, este părăsirea credinţei ortodoxe, când unul dintre membrii familiei împiedică atingerea mântuirii.

Al doilea implică desfrânarea şi viciile împotriva firii, când viciul devine noul lui mod de viaţa, pe lângă faptul că omul păcătuieşte oricum.

A treia pricină este incapacitatea de a duce o viaţă de familie normală, din cauza unor anumite motive.

A patra sunt bolile precum lepra şi sifilisul.

A cincea pricină este când unul dintre soţi dispare fără urmă pentru mai mulţi ani.

Al şaselea motiv este atentarea la viaţa soţului sau a copiilor, când convieţuirea cu persoana respectivă devine periculoasă.

Al optulea este proxenetismul sau profitul din desfrâul soţului şi crearea unei noi familii.

În cazul divorţului bisericesc, pentru a feri omul de păcatul în care el poate cădea rămânând singur, se permite a doua căsătorie. Dar acest fapt nu trebuie privit ca o normă, ci mai degrabă ca o nenorocire.

(Preot Evgheni Şestun, Familia ortodoxă, Editura Sofia, pp. 52-53)

De la același autor

Ultimele din categorie