Ce faci când îți vine un gând de mândrie?
Chiar de vei şi împlini toate, nici aşa să nu te înalţi cumva în gândul tău, pentru că un gând ca acela strică şi risipeşte faptele cele bune, pe care le săvârșește omul.
- Când îţi va aduce diavolul în inimă gândul mândriei şi al înălţării şi va începe a-ţi ridica şi a-ţi înălţa inima, socotind în mintea ta că ai împlinit toate poruncile lui Dumnezeu, atunci opreşte-ţi acel gând şi începe a-ţi da seama cu amănuntul şi a te ispiti, şi vezi, oare aşa este, cum iţi zice ţie acel gând, sau nu?
Adică ispiteşte-ţi inima, oare iubeşti pe vrăjmaşii tăi? Oare te bucuri de binele lor? Oare iţi pare rău de scârba lor şi de căderea lor? Oare te socoteşti pe tine întru toate ca un ticălos şi netrebnic şi mai păcătos decât toţi oamenii?
Şi chiar de vei şi plini acestea toate, nici aşa să nu te înalţi cumva în gândul tău, pentru că un gând ca acela strică şi risipeşte faptele cele bune, pe care le săvârșește omul.
(Cuvinte folositoare ale sfinților bătrâni fără de nume, Ed. Doxologia, Iași, 2009, p. 135)
De la melancolie, la pocăință – drumul vindecării
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro