Dumnezeul-om Iisus Hristos le-a făcut tot binele oamenilor, şi îndeosebi compatrioţilor lui, iudeii, prin binefaceri multe şi felurite.

Însă a primit ca răsplată de la ei dureri, scuipări, chinuri, biciuiri, nesocotire; a primit pe cap o cunună împletită cu spini, a fost adăpat cu oţet şi fiere şi la urmă a fost osândit la moarte pe cruce, cea mai ruşinoasă moarte din vremea aceea.

Iar ucenicilor Lui, înainte de a fi răstignit, le-a spus: „Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi... Dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, lumea vă urăşte. În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi; ...căci întristarea voastră se va preface în bucurie".

Aşadar, nu vă întristaţi. Ci să vă bucuraţi, căci oamenii cărora le-aţi făcut binele, prin faptul că v-au nesocotit, mai mult v-au cinstit. V-au arătat împreună- luptători şi împreună-nevoitori cu acei bărbaţi mari şi faimoşi care au pătimit pentru iubire, pentru adevăr, dreptate, şi pe care Domnul i-a fericit, spunându-le: „Fericiţi veţi fi voi, când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră... Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri".

Domnul, când era atârnat pe cruce, se ruga pentru cei ce l-au răstignit, spunând: „Iartă-i, Părinte, că nu ştiu ce fac". Ca şi Domnul, la fel şi cei mai mulţi Sfinţi şi mari înţelepţi şi oameni însemnaţi, se rugau pentru vrăjmaşi, pentru cei care-i urau şi îi nedreptăţeau. Pe aceştia să-i urmăm şi noi, pentru a avea răsplată mare în ceruri.

(Ne vorbește părintele Filothei Zervakos, Editura Egumenița, 2007, p. 41)