Cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el
Dacă ne vine în minte să osândim pe aproapele, atunci să spunem cu atenţie: Doamne, dă-mi să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu.
În drumul duhovnicesc, Stareţul socotea ca factor principal iubirea faţă de aproapele deoarece „cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16).
„Înainte de toate, repeta Stareţul, trebuie să-l iubeşti pe aproapele, dar să-l iubeşti sincer, nu din interes. Iubirea este cel mai minunat, cel mai sfânt lucru. Oamenii însă au denaturat-o, dar ea trebuie să fie ca la Hristos, când El a suferit pentru noi”. Întotdeauna prevenea să nu osândim pe aproapele: „Dacă ne vine în minte să osândim pe aproapele, atunci să spunem cu atenţie: Doamne, dă-mi să-mi văd păcatele mele şi să nu osândesc pe fratele meu”.
(Starețul Nectarie de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2010, p. 51)