Stând bătrânul Părinte Paisie într-o zi de vorbă cu ucenicii săi, i-au cerut cuvânt de folos sufletesc, iar el le-a răspuns:

Iată ce, părinţilor. Fiecare îşi pregăteşte mâncarea după gustul şi placul său. Dacă i se pare dulce, o mai acreşte, dacă i se pare nesărată, îi mai pune puţină sare şi verdeţuri şi o face cum îi place; şi dacă îi place lui, place la toţi. Eu aşa cred. Tot aşa se întâmplă şi cu viaţa duhovnicească a fiecăruia. Fiecare dintre noi îşi pregăteşte mântuirea după cum crede el, cum voieşte şi cum poate, după râvna şi harul pe care i le-a dat Dumnezeu.

Spun bătrânii că foamea este cel mai bun bucătar, iar sărăcia cel mai bun gospodar. Tot aşa şi cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugăciunea şi smerenia ajută cel mai mult pe calea mântuirii.

(Părintele Paisie Olaru, Părintele Paisie duhovnicul, ediţie îngrijită de Arhimandrit Ioanichie Bălan, Editura Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1993, pp. 35-36)