Sfinţilor nu le cerem mântuirea, ci numai mijlocirea înaintea Domnului pentru mântuire. Nu spunem: „Sfinte Mucenice Gheorghe, ori Dimitrie, mântuieşte-ne pe noi!”, ci „Sfinte Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.
Îi cinstim pe sfinţi pentru că, după Biblie, sunt „prieteni ai lui Dumnezeu, casnicii Lui şi judecători ai lumii”. Exemplu: apostolii au fost numiţi de Domnul „prieteni” („Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc” (Ioan 15, 14)). Şi ei au făcut aşa cum le-a poruncit Domnul şi şi-au dat viaţa pentru El. Sfântul Pavel scrie Efesenilor: „Deci dar nu mai sunteţi străini, ci împreună cetăţeni cu sfinţii şi casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19).
Sfinţii sunt vii în cer şi ştiu ce se petrece pe pământ cu creştinii. „Bucurie este înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăieşte”, zice Domnul (Luca 15, 10), dovadă că şi îngerii sunt cinstiţi în Biblie. Sfinţilor nu le cerem mântuirea, ci numai mijlocirea înaintea Domnului pentru mântuire. Nu spunem: „Sfinte Mucenice Gheorghe, ori Dimitrie, mântuieşte-ne pe noi!”, ci „Sfinte Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”. Amin.
(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, București, 2008, p. 251)
Despre Părintele Constantin Sârbu
Părintele Constantin Sârbu (1905-1975) a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. Viaţa lui, urzită din lacrimi şi har, a fost o jertfă neîncetată pentru Dumnezeu şi semeni. Condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla(1956-1962) și Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959), primind şi 2 ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienţei din Bucureşti, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credinţă şi mărturisire în mijlocul deşertului comunist.
