Sfinților nu le cerem mântuirea, ci numai mijlocirea înaintea Domnului pentru mântuire. Nu spunem: „Sfinte Mucenice Gheorghe, ori Dimitrie, mântuiește-ne pe noi!”, ci „Sfinte Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”.
Îi cinstim pe sfinți pentru că, după Biblie, sunt „prieteni ai lui Dumnezeu, casnicii Lui și judecători ai lumii”. Exemplu: apostolii au fost numiți de Domnul „prieteni”: „Voi sunteți prietenii Mei, dacă faceți ceea ce vă poruncesc” (Ioan 15, 14). Și ei au făcut așa cum le-a poruncit Domnul și și-au dat viața pentru El. Sfântul Pavel scrie Efesenilor: „Deci dar nu mai sunteți străini, ci împreună cetățeni cu sfinții și casnici ai lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 19).
Sfinții sunt vii în Cer și știu ce se petrece pe pământ cu creștinii. „Bucurie este înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un păcătos care se pocăiește”, zice Domnul (Luca 15, 10), dovadă că și îngerii sunt cinstiți în Biblie. Sfinților nu le cerem mântuirea, ci numai mijlocirea înaintea Domnului pentru mântuire. Nu spunem: „Sfinte Mucenice Gheorghe, ori Dimitrie, mântuiește-ne pe noi!”, ci „Sfinte Mucenice Gheorghe, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”. Amin.
(Un mare mărturisitor creștin: Preotul Constantin Sârbu, Editura Bonifaciu, București, 2008, p. 251)
Despre Părintele Constantin Sârbu
Părintele Constantin Sârbu (1905-1975) a fost unul dintre preoții mărturisitori din vremea prigoanei comuniste. Viaţa lui, urzită din lacrimi şi har, a fost o jertfă neîncetată pentru Dumnezeu şi semeni. Condamnat în 1954 la 8 ani de închisoare, a trecut prin penitenciarele de la Jilava (1954-1955), Gherla(1956-1962) și Dej (1955) și lagărele de muncă de la Poarta Albă (1955-1956) și Salcia (1959), primind şi 2 ani de domiciliu obligatoriu în Bărăgan. Eliberat în 1964, a fost numit paroh la Biserica Sapienţei din Bucureşti, pe care a transformat-o în scurt timp într-o adevărată oază de credinţă şi mărturisire în mijlocul deşertului comunist.
