De ce oamenii neîncetat vorbesc de rău, chiar dacă se hotărăsc de mii de ori să oprească această grăire de rău? Pentru că niciodată nu au crezut că ei se află în păcat. Cel condamnat şi tâlharii au dragoste între ei şi colaborează, pentru că ştiu că se află în aceeaşi osândă (Lc. 23, 40). Eu îl lovesc pe celălalt, nu colaborez cu el, îl ponegresc cu vorbirea de rău, îl îngrop, pentru că nu simt că sunt una cu el. Mă pun pe mine însumi mai presus de el. Ca să-mi închid, aşadar, gura, trebuie să cred că şi eu sunt păcătos.

(Arhimandrit Emilianos Simonopetritul, Avva Isaia. Cuvinte ascetice, Editura Sf. Nectarie, pp. 402)