Starețul întotdeauna învăța și accentua asupra ascultării, iar la întrebările: ''Părinte, cum vom afla rugăciunea? Cum vom găsi harul?'', răspundea:

- Când vasul sufletului este curat, atunci de la sine se va umple de harul dumnezeiesc. Din ascultare se naște rugăciunea și din rugăciune, teologia.

- Părinte, cum să rostim Rugăciunea lui Iisus? Întreagă, adică: ''Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul?''.

- Nu, nu, este obositor. Ajung cele cinci cuvinte: ''Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă''. Dacă vei spori în rugăciune, singur vei tăia și celelalte cuvinte din pricina dorinței arzătoare a sufletului și vei spune: ''Iisuse al meu, miluiește-mă'' sau ''Preadulce Iisuse, miluiește-mă''. Se poate să te umpli de dor dumnezeiesc și să strigi numai numele: ''Iisuse, Iisuse...''. Și dacă te vei învrednici să urci și mai mult, atunci vei rămâne fără glas, ca în extaz, datorită căldurii harului pe care o vei simți.

(Ieromonahul Iosif Aghioritul, Starețul Efrem Katunakiotul, Editura Evanghelismos, București, 2004, p.123)