Cine-mi va da să mă odihnesc în Tine? Cine-mi va da ca sa vii în inima mea și o îmbeți, ca să uit de relele mele și ca să îmbrățișez singurul meu bun, pe Tine?

Ce ești pentru mine? Milostivește-Te de mine, ca să vorbesc. Cine sunt eu însumi pentru Tine, ca să poruncesc să Te iubesc și, dacă o voi face, să Te mânii pe mine și să mă ameninți cu suferințe uriașe?

Oare ar fi mică suferința dacă nu Te-aș iubi? Vai mie! Spune-mi, prin mila Ta, ce ești Tu pentru mine?

Spune sufletului meu: „mântuirea ta Eu sunt”. Voi alerga după această voce și Te voi prinde. Nu ascunde de mine Fața Ta!

Să mor, ca să nu mor, ca s-o văd.

(Fericitul Augustin, Mărturisiri, traducere de Pr. Prof. Nicolae Barbu, în Părinți și Scriitori Bisericești, vol. 64, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985, p. 65)