Oamenii pot să-L cunoască pe Dumnezeu în măsura în care se vor desăvârşi de aici, de pe pământ, dar mai ales în viaţa viitoare. În cer toate duhurile fericite netrupeşti se desăvârşesc necontenit, cei mai mici imitând pe cei mai mari... Cele mai înalte duhuri sunt Serafimii, dar nici aceştia nu-L văd pe Dumnezeu precum este El cu adevărat, cu toate că desăvârşirea lor sporeşte în fiecare clipă cu o viteză uimitoare şi ei imită pe Dumnezeu pe cât le este cu putinţă. Iar Serafimii sunt imitaţi de Heruvimi ş.a.m.d. În sfârşit, omul imită îngerii. Şi iată că, unii altora asemănându-se, toţi tind către desăvârşire în cunoaşterea lui Dumnezeu, dar să-L cunoască şi să-L vadă nu vor fi în stare niciodată, pentru că Dumnezeu este o Fiinţă nesfârşită, iar toate celelalte făpturi sunt limitate, fiind create de Dumnezeu. A fost cândva o încercare nu doar de asemănare cu Dumnezeu, ci chiar de aşezare mai presus decât El şi s-a sfârşit prin aceea că acel serafim a devenit mai neînsemnat decât toţi şi a dobândit îndată toate capacităţile negative pentru mândria şi îndrăzneala lui.

(Sfântul Varsanufie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 41)