Fără de Mine nu puteţi face nimic!

În sfârşit, cerbicia omenească, în sute de ani, face pe om să se vadă pe sine: „Uite, eu fac asta!” Şi uită că e robul lui Dumnezeu.

„Există un cuvânt în Scriptură pe care lumea l-a neglijat: Fără de Mine nu puteţi face nimic! Acesta este cuvântul lui Dumnezeu! Iar când a spus Dumnezeu lucrul acesta, l-a spus şi pe marginea unei argumentări, că: Eu sunt tulpina, iar voi sunteţi mlădiţele. „Mlădiţă, fără de Mine, tu nu poţi să faci nimic!" Acesta este cuvântul lui Dumnezeu! Dar s-a neglijat cuvântul acesta. În sfârşit, cerbicia omenească, în sute de ani, face pe om să se vadă pe sine: „Uite, eu fac asta!" Şi uită că e robul lui Dumnezeu.

La anul 419, la Cartagina, s-a făcut un Sinod local, care spune aşa, la canonul 113 cu privire la ce spune Mântuitorul că Fără de Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15,5): „Dacă tu zici că poţi să faci ceva fără de Hristos, anatema să fii!" Şi mai zice aşa la Canonul 116: „Dacă, zicând Tatăl nostru, spuneţi «Şi ne iartă nouă greşelile noastre» - pentru că aşa zice rugăciunea şi nu pentru că te vezi pe tine că ai greşit - anatema să fii!" Când spun Tatăl nostru şi spun Şi ne iartă nouă greşelile noastre, înţeleg greşelile mele. Eu zic aceasta, nu zic o rugăciune oarecare, să scap, vezi Doamne, de un tipic oarecare. De asta am zis eu „Tipic, tipic şi la inimă nimic!"

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 2, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 24, 25-26)

De la același autor

Ultimele din categorie