Acestea toate câte am arătat, să se facă cu cuvenita dreaptă socoteală, adică: să le faci cât poţi, fără să te omori, fiindcă mulţi au întrebuinţat înfrânarea mai mult decât puterea lor şi s-au îmbolnăvit, încât pe urmă au lăsat-o cu totul ca să-şi dobândească sănătatea. Pentru aceasta să facă fiecare după puterea sa, că altul poate să postească trei zile fără vătămare, iar altul nu poate nici o zi. Prin urmare mai bună decât toate faptele, este dreapta socoteală.

Împreunează dar postul cu faptele milosteniei, ca să fie mai folositor şi lui Dumnezeu plăcut, că postul fără de dragoste şi milostenie, este ca lihnarul fără untdelemn. Fă milostenie, ca să audă Domnul rugăciunea ta, să ierte păcatele tale, să te izbăvească de relele ce vor să fie şi să-ţi dăruiască bunătăţile cele veşnice. Postul veştejeşte patimile trupului şi pierde pricinile păcatului, dar nu dă desăvârşită sănătate fără alifia milosteniei, fără răul îndurării şi fară ajutorul facerii de bine. Postul tămăduieşte rănile păcatului, dar nu scoate petele lui, fără untdelemnul compătimirii.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, p. 357)