Fuga de slava lumii acesteia

Atâta silință aveau părinții ca să fugă de slavă și de odihna lumii acesteia.

Zis-a Avva Cronie, că i-a povestit lui Avva Iosif cel de la Pilusie, acestea: șezând eu în Sinai, era acolo un frate bun și nevoitor, și la trup cu chip frumos. Și venea la biserică la slujbă, purtând o haină plină de cârpituri și un maforion mic și vechi. Și văzându-l odată așa venind la slujbă, i-am zis: frate, nu vezi, pe frați cum sunt ca îngerii la slujbă, în biserică? Cum tu totdeauna așa vii aici, purtând vechituri? Iar el a zis: iartă-mă, avvo, că nu am altele! Deci l-am luat în chilia mea și i-am dat un leviton și orice alt îi mai trebuia și se purta de acum ca și ceilalți frați și era cu puțință a-l vedea ca pe un înger. Și au avut odată nevoie părinții să trimită zece frați la împăratul pentru oarecare trebuință. Și l-au hotărât și pe dânsul împreună cu cei ce erau să meargă. Iar după ce a auzit, a făcut metanie la părinți, zicând: pentru Domnul, iertați-mă, că sunt rob al unuia mare din cei de acolo și de mă va cunoaște, ia călugăria de pe mine, și mă duce iarăși ca să-i robesc lui.

Deci, după ce au plecat părinții și l-au lăsat, am aflat pe urmă de la unul care îl știa bine, că în vremea când era în lume, era eparh al pretoriilor și ca să nu fie cunoscut și să aibă supărare de la oameni, a pricinuit aceasta. Atâta silință aveau părinții ca să fugă de slavă și de odihna lumii acesteia.

(Patericul, ediția a IV-a rev., Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, pp. 131-132)

Ultimele din categorie