Credința noastra ortodoxă consideră deprimarea ca o boala a sufletului cu consecințe și asupra trupului. Este boala care dăuneaza îndeosebi sufletului, precum și inimii, centrul sufletului, după cum o numim noi.

Într-un foarte vechi text, Păstorul lui Herma, citim: „Tristețea se sălășluiește în inima omului”. Cu siguranță, aceasta este centrul sufletului și al puterilor sufletești ale omului. [..] De asemenea, si Cu­viosul Antioh zice: „Deprimarea este viermele care se naște în inimă și-și mănâncă născă­toarea” (P.G. 89, 1509 A-C).

Această concluzie este acceptată de întreaga literatură teologică ortodoxă. Localizarea depre­siei în centrul psihosomatic al omului indică gravitatea bolii, dar și importanța diagnozei.

Locașul deprimării este deci inima sufletului. Acest „microb” duhovnicesc, acest virus, dacă vreți, atacă organul considerat cel mai impor­tant al omului.

(Arhimandritul Spiridonos Logothetis, Deprimarea și tămăduirea ei în învățătura Bisericii, Editura Sophia, p. 18-19)