Manelele sunt artă?

Arta adevărată te ajută să te ridici din planul „descărcării” şi să te transfigurezi, să te transformi, să-ţi foloseşti energia emoţiilor spre creştere morală şi spirituală. Arta, mai elevată, produsă tot de suflet, de psihismul nostru, dar de zonele lui mai înalte, are puterea de a sublima, are puterea de a da o soluţie conflictelor noastre sufleteşti; te ajută să-ţi asumi durerea, s-o prelucrezi omeneşte, te ajută să trăieşti mai înalt. Aceasta face opera de artă, te ia din zonele mai joase ale psihismului şi te ridică, sublimându-ţi trăirile şi viaţa pe zonele mai înalte, mai apropiate de zona duhovnicească.

Maică, vă rog să ne ziceţi de ce toţi Părinţii şi marii duhovnici interzic manelele? De ce sunt rele? Ce muzică să asculte un creştin?

Maică, eu n-am auzit de niciun duhovnic care să interzică manelele, în primul rând că niciun duhovnic n-are puterea asta, să interzică ceva şi în al doilea rând duhovnicii nu interzic. Dacă duhovnicii îţi dau ţie canon să nu asculţi manele, e o terapie pentru sufletul tău. Asta înseamnă că ai un duhovnic care crede şi ştie că-ţi face rău muzica pe care o asculţi. Interzicerea nu e un lucru duhovnicesc. Dumnezeu nu ne interzice nimic prin Porunci, ci ne atrage atenţia, ne învaţă că asta ne face rău şi ne dă putere să ne alegem binele.

Ce are rău cântarea asta? Este o exprimare brutală, neprelucrată în niciun fel artistic şi estetic, neridicată în zonele înalte ale sufletului omenesc, ale durerilor lui. Aşa cum telenovelele sunt subproduse, cultural şi estetic, să mă iertaţi dacă rănesc pe cineva, toate făcute după acelaşi tipar care storc sentimente şi induc sentimentalisme ca să-l înrobească pe om, la fel şi maneaua aceasta, te face să-ţi identifici sentimentele tale cu sentimentele celui care cântă şi devii dependent de acela sau aceia. Ei câştigă bani şi tu le trăieşti viaţa lor în loc să o trăieşti pe a ta.

Nu te lăsa contaminat de sentimentele celorlalţi şi nu folosi aceste subproduse ca să te „descarci sentimental”, să te „uşurezi”.

Arta adevărată te ajută să te ridici din planul „descărcării” şi să te transfigurezi, să te transformi, să-ţi foloseşti energia emoţiilor spre creştere morală şi spirituală. Arta, mai elevată, produsă tot de suflet, de psihismul nostru, dar de zonele lui mai înalte, are puterea de a sublima, are puterea de a da o soluţie conflictelor noastre sufleteşti; te ajută să-ţi asumi durerea, s-o prelucrezi omeneşte, te ajută să trăieşti mai înalt. Aceasta face opera de artă, te ia din zonele mai joase ale psihismului şi te ridică, sublimându-ţi trăirile şi viaţa pe zonele mai înalte, mai apropiate de zona duhovnicească.

Şi, când îţi spun părinţii că ceva e păcat sau că-ţi face rău, încearcă să asculţi ca să nu cunoşti pe viu urmarea păcatului şi a răului. Dacă duhovnicul zice că nu-i bine, ia, un an de zile să nu faci asta, să vezi tu cum e. Şi vei vedea că nu e mincinos şi vei vedea că e adevărat, dar nu vei putea să vezi până nu deschizi ochii. Dacă ţii ochii închişi şi zici că nu vezi bine, deschide ochii şi vezi.

Ce spune părintele duhovnic e o deschidere a ochilor, o gustare a binelui după care tânjim.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide Cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 57-58)

De la același autor

Ultimele din categorie