Metanierul este unealta rugăciunii

„Să zici rugăciunea şi să trăieşti prezenţa lui Hristos oriunde te afli: pe drum, în autobuz, la serviciu. Te rogi înlăuntrul tău şi nimeni nu-şi dă seama de aceasta. Şi ce frumos te simţi când te rogi pentru şofer, pentru cei ce călătoresc împreună cu tine, pentru familiile şi problemele lor! Cea mai mare formă de manifestare a iubirii este să te rogi pentru cineva care nu ştie că faci aceasta pentru el.”

Îşi sfătuia fiii duhovniceşti să zică rugaciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul”, sau „miluieşte-ne pe noi”.

„Să zici rugăciunea şi să trăieşti prezenţa lui Hristos oriunde te afli: pe drum, în autobuz, la serviciu. De asemenea, să zici şi Imnul Acatist al Născătoarei de Dumnezeu. Te rogi înlăuntrul tău şi nimeni nu-şi dă seama de aceasta. Şi ce frumos te simţi când te rogi pentru şofer, pentru cei ce călătoresc împreună cu tine, pentru familiile şi problemele lor! Cea mai mare formă de manifestare a iubirii este să te rogi pentru cineva care nu ştie că faci aceasta pentru el.

Rugăciunea are mare valoare când îi cuprinde şi pe cei care nu au o părere bună despre noi, posibil să ne antipatizeze fie din neştiinţă, fie pentru că trăiesc departe de Dumnezeu. Şi nu pur şi simplu să zică cineva două cuvinte şi gata, ci să le zică din inimă, cu iubire adevărată. Câtă bucurie va simţi credinciosul când va pleca din această viaţă pentru că s-a rugat pentru cineva care nu s-a purtat frumos faţă de el!”

Dăruia câte un metanier fiilor săi duhovniceşti şi îi învăţa cum să­-l folosească:

„La început, să zicem câteva cuvinte, ca de exemplu: «Doamne, am lipsuri, scăpări. Ia-le de la mine!». Şi apoi: «Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine, păcătosul! Doamne, milu­ieşte-mă! Doamne, miluieşte-mă!». Iar când vrei să faci un şirag de rugăciuni pentru cineva, să zici: «Te rog, Doamne, să o sfinţeşti pe această persoană, să o acoperi întotdeauna cu harul şi cu binecuvântarea Ta!». Şi în continuare: «Doamne, lisuse Hristoase, Fiul lui Dum­nezeu, miluieşte pe robul Tău! Doamne miluieşte-l...»”.

„Metanierul – spunea el – este unealta rugăciunii”. De aceea, voia ca să fie folosit nu cu superficialitate şi de parade, ci cu smerenie şi în cunoştinţă de cauză. Odată, l-a întrebat un fiu duhovnicesc:

– Gheronda, să fac un metanier de 50 sau de 100?

– De 50, de 100, de cât o fi! Întreagă-ne viaţă să fie un metanier. Rugăciunea, rugăciunea să o zici. Şi să le punem pe toate sub supra­vegherea Domnului... ”.

(„Înger pământesc și om ceresc”. Părintele Eusebiu Giannakakis (1910-1995)​, traducere de Mircea Ștefan, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 225-226)

De la același autor

Ultimele din categorie