Te-aștept în crâng,

Culcat în iarbă,

Când dorurile mele dau în pârg

Și patimile mele-ncep să fiarbă...

Te-aștept cu multe vise

În veșnica-nscenare

Și alte zeci nescrise

Ale minții seci, vulgare.

Ce-i cu ispita asta?

Și ce-i cu-atâta chin?

Păcatul și năpasta

Sunt toate la festin!

Doamne, câtă putreziciune

În gândurile-mi reci,

Aș vrea o rugăciune

Să zbor de-aici în veci.

Ce bucurie, poate

Să vină pe furiș,

Din iad pentru-a te scoate

La Rai în luminiș?

E rugăciunea simplă,

Slăvită de cei vii,

Către Iisus, numită

E „a inimii”!

Doar ea te liniștește,

Te-ntoarce l-adevăr,

Și nu te mai clintește

Cu nici un fir de păr:

Doamne Iisuse Hristoase,

Fiul lui Dumnezeu,

Miluiește-mă pe mine păcătosul.