Necazurile ni se trimit, oare, pentru păcatele noastre? În vechime aşa se credea, dar Mântuitorul dă o altă explica­ţie. Spune că un om era orb ca să se arate prin El puterea lui Dumnezeu. Lipsa vederii l-a adus pe acel om la lisus şi prin aceasta a fost miluit de două ori: i s-au deschis ochii tru­peşti, dar şi cei duhovniceşti. Probabil că nu l-ar fi întâlnit niciodată pe lisus dacă n-ar fi fost orb şi dacă n-ar fi trebuit să se săvârşească asupra sa acea minune.

Deseori suntem miluiţi, în cea mai mare şi mai neaş­teptată măsura, prin suferinţele noastre. Nu încape îndoială că orice boală poate da bolnavului sau celor din preajma sa, posibilitatea de a dobândi binecuvântare de Sus. Adesea, Domnul îi fericeşte pe cei ce suferă din cauza încercărilor la care sunt supuşi. Tot ceea ce considerăm că se întâmplă în defavoarea noastră ar trebui să ne deschidă ochii asupra unui adevăr adânc: că fiecare dezamăgire în viaţă este menită să ne aducă, în locul ferici­ri pe care o aşteptăm, ceva cu mult mai bun.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 261)