Părintele Simeon Kraiopulos spune că: „mintea omului e ca un pepene în apă” și că partea mai mică, aflată deasupra apei, corespunde conținutului ei de care suntem conștienți, iar cealaltă, de sub apă, mult mai mare, corespunde conținutului minții noastre de care nu suntem conștienți.

Când oferim Domnului „toată viața noastră”, dacă suntem onești, Îi arătăm și dăm ceea ce știm și putem. Asta este ca și când ai tăia partea de pepene aflată deasupra apei. Ca urmare, pepenele se va mai ridica scoțând o nouă parte deasupra. Tăind-o și pe aceasta prin cunoaștere și oferire lui Dumnezeu, „pepenele” se va ridica iarăși și tot așa până va rămâne din el doar o parte care va pluti pe apă fiind cu totul la vedere.

Aceștia sunt sfinții care nu mai au subconștient, nu se mai ascund cu nimic de Domnul, dar care, în viață fiind, încă mărturisesc a fi „mari păcătoși”. Mare e taina pocăinței! Și minunat „meșteșugul” ei!

(Monahia Siluana Vlad, Gânduri din încredințare, Editura Doxologia, Iași, 2012, p. 38)