Niciodată să nu ascultaţi de poftă
Războiul stomacului, însă, e primul război pe care l-a pierdut omul (în rai) şi prima biruinţă a diavolului.
Iată de ce să nu ascultaţi de poftă niciodată, căci, cine a ascultat de poftă a ascultat de diavolul. Asta s-o ţineţi minte în privinţa stomacului. Şi aşa e cu toate patimile. Războiul stomacului, însă, e primul război pe care l-a pierdut omul (în rai) şi prima biruinţă a diavolului. Și cu el (diavolul) nădăjduieşte să-i câştige şi pe oameni şi să-i desfacă de Dumnezeu. Şi să ştiţi, că de nu-şi vor trage de seamă oamenii, diavolul va birui. Iată de ce strigam, s-audă toţi: înapoi la post căci fără de post ne merge rău! Şi iată cât de rău.
Cine nu se leapădă de carne şi de grăsime repede va fi încolţit de mânie şi de desfrânare, celelalte două laturi ale lăcomiei stomacului. Şi să vedeţi cum: Mâncarea de carne, şi mai ales mâncată cu împingerea necurată a poftei, ca să se facă sânge are nevoie de fiere, care este o otravă, veninul nostru. Fierea aceasta topeşte carnea şi grăsimea, întocmai cum topeşte soda slănina, când fac femeile săpun. Fierea e o otravă tare.
Dacă sporeşte mâncarea de carne, sporeşte şi otrava, cu care trebuie topită carnea. Şi atâta sporeşte otrava, încât nu mai încape în beşica ficatului, şi atunci simţi dureri la capătul pieptului, căci stă beşica să crape de plină. Fierea câtă nu încape, umblă prin sânge de sus în jos fără rost şi, otravă cum e, atacă nervii, îi slăbeşte, şi de aici vine nerăbdarea, de aici vine nervozitatea, de aici mânia. Din fierea care atacă nervii. Aici e cheia, de ce se supără unii aşa de uşor, din nimicuri, din fleacuri; să moară de supărare că le e plin sângele de fiere şi li se rup telefoanele că aşa le zic eu la nervi şi cea mai uşoară vorbă îi aprinde şi-i chinuie grozav; şi ei la rândul lor îi chinuie pe alţii.
Deschideţi uşa ca să audă şi cei de afară. Deschideţi-o bine, dar deschideţi şi voi uşile sufletelor voastre, ca să intre Duhul luminii, ca să auziţi, şi să nu vă aflaţi numai auzitori, ci şi împlinitori!
(Părintele Arsenie Boca, Tinerii, familia și copiii născuți în lanțuri, Editura Credința strămoșească, p. 151-152 )