Noi primim credinţa gata descoperită

Credinţa este, pe de o parte, Descoperire dumnezeiască pentru cei curăţiţi şi tămăduiţi, iar pe de altă parte, este calea cea dreaptă spre a ajunge la tămăduire, pentru cei care au ales să urmeze „calea".

Dumnezeu a descoperit adevărul unui popor care fusese pregătit. Iuda, fratele Domnului, făţişează acest lucru foarte bine, spunând: „Rugându-vă să staţi vitejeşte pentru credinţa aceea care odată s-a dat sfinţilor" (Iuda 1, 3). În acest loc, ca şi în multe altele asemănătoare, este vădit că Dumnezeu Se descoperă pe Sine sfinţilor - adică poporului care a ajuns la o anumită treaptă de creştere duhovnicească, ce-l face în stare să poată primi Descoperirea dumnezeiască. Sfinţii Apostoli au fost întâi vindecaţi, apoi au primit Descoperirea. Iar ei au împărtăşit Descoperirea fiilor duhovniceşti, nu doar prin învăţătură, ci în primul rând făcându-i să se nască din nou duhovniceşte, în chip tainic. Noi primim dogmele şi rânduielile, altfel spus, primim credinţa descoperită şi rămânem în Biserică spre a fi tămăduiţi. Căci credinţa este, pe de o parte, Descoperire dumnezeiască pentru cei curăţiţi şi tămăduiţi, iar pe de altă parte, este calea cea dreaptă spre a ajunge la tămăduire, pentru cei care au ales să urmeze „calea".

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă, Editura Sofia, București, p. 30)

De la același autor

Ultimele din categorie