Ce voia să spună Sfântul Apostol Pavel prin „Noi suntem nebuni pentru Hristos”?

Oricine pătimeşte răul şi nu se răzbună, nici nu se simte nedreptăţit, este socotit un nebun de către păgâni şi este dezonorat şi batjocorit. Noi însă, nedreptățiți fiind, să binecuvântăm. Prigoniţi fiind, să răbdăm. Huliţi fiind, să ne rugăm.

Sfântul Pavel, în prima sa Epistolă către Corinteni, scrie: „Căci mi se pare că Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe nişte osândiţi la moarte, fiindcă ne-am făcut privelişte lumii şi îngerilor şi oamenilor. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi, însă, înţelepţi întru Hristos. Noi suntem slabi; voi, însă, sunteţi tari. Voi sunteţi întru slavă, iar noi suntem întru necinste!” (I Corinteni 4,9-10). Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că „acesta este înţelesul de a fi nebuni pentru Hristos[1]. Căci oricine pătimeşte răul şi nu se răzbună, nici nu se simte nedreptăţit, este socotit un nebun de păgâni şi este dezonorat şi batjocorit”[2].

Apoi, apostolul le spune că „Până în ceasul de acum flămânzim şi însetăm; suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pribegim” (I Cor. 4,9). Fericitul Teofilact explică: „Noi nu ne odihnim niciodată[3], adică, noi suntem alungaţi, ne aflăm în surghiun”[4]. Sfântul Ioan Gură de Aur: „Aceasta s-a zis împotriva acelora care dau înapoi şi-şi pierd curajul”[5].

De asemenea, apostolul îşi dezvăluie grija sa părintească: „Ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. Ocărâţi fiind, binecuvântăm. Prigoniţi fiind, răbdăm. Huliţi fiind, ne rugăm. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăzi. Nu ca să vă ruşinez vă scriu acestea, ci ca să vă dojenesc, ca pe nişte copii ai mei iubiţi” (I Corinteni 4,12-14). Sfântul Ioan Gură de Aur vorbeşte despre nevoinţele apostolilor: „Zice aceasta adresându-se către apostolii cei mincinoşi, care nici nu lucrau şi nici nu sufereau primejdii, ci căutau numai folosul lor. «Însă noi nu suntem aşa», zice, «ci împreună cu primejdiile din afară şi noi o ducem într-o muncă şi o lucrare necontenită. Şi ceea ce este mai mult, că nici nu poate spune cineva că noi ne îngreuiem cu acestea, iar pe cei ce ne supără, noi le răsplătim cu binele. Căci aceasta este cu adevărat mare, nu a pătimi rele, căci acest lucru este obişnuit tuturor, ci ca pătimind rele, să nu se împuţineze, să nu se tulbure. Noi însă nu numai că nu ne tulburăm, ci ne şi bucurăm. Dar şi aceasta este o dovadă că noi răsplătim cu cele potrivnice pe cei ce ne fac rău»...«Am ajuns ca gunoiul lumii» (I Corinteni 4,13)[6]. Acesta este înţelesul «nebunilor pentru Hristos» (I Corinteni 4,10)... El zice «măturătura tuturor»[7], nu numai «celor ce ne prigonesc, ci şi celor pentru care pătimim toate acestea», adică «tuturor acestora le purtăm recunoştinţă»”[8].

(extras din Sinaxarul mare al Bisericii Ortodoxe. Luna iunie, Editura Doxologia, Iași, 2015)

[1]I Cor. 4,10. „Nebuni pentru Hristos”

[2]I Cor. 4, 10. Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. XIII, PG 61:110 (col. 108).

[3]I Cor. 4,11. „Noi nu ne odihnim niciodată”

[4]I Cor. 4,11. Sfântul Teofilact, PG 124:144C (col. 616).

[5]Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. XIII, I Corinteni, PG 61:110 (col. 108).

[6]I Cor. 4,13. „Am ajuns ca gunoiul lumii”

[7]I Cor. 4,13. „Măturătura” (peri/yhma).

[8]Sfântul Ioan Gură de Aur, Om. XIII, I Corinteni, PG 61:110 (coll. 108, 109).

Ultimele din categorie