Biserica a fost considerată dintotdeauna drept „casă a lui Dumnezeu” (III Regi 8, 29; Ieremia 7, 11; Marcu 11, 17; Matei 21, 13; Luca 19, 46), nu o simplă casă de rugăciune în care oamenii s-ar ruga și ar asculta o predică. Biserica este deci „casa lui Dumnezeu”, locul în care lucrează Hristos, prin Duhul Sfânt, nedespărțit de Tatăl, după cum Însuși spune: „Oare nu știți că în cele ale tatălui Meu trebuie să fiu?” (Luca 2, 49). Prezența creștinilor în Biserică este răspunsul dat prezenței, lucrării și invitației lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați...” (Matei 11, 28); „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă...” (Matei 25, 34).

Prin urmare, după cum nu orice pâine este Trupul lui Hristos, tot așa, nu orice casă poate fi biserică. De aceea, cine intră în Biserică sau trece prin fața ei se închină pentru că intră în sau trece pe lângă casa în care locuiește și lucrează în mod special Dumnezeu.

(Vasile Răducă, Ghidul creștinului ortodox, Editura Humanitas Practic, p. 48)