Capitole:12345678910111213141516171819202122

1. Atunci a adunat Solomon la el în Ierusalim pe bătrânii lui Israel, pe căpeteniile seminţiilor şi pe toţi capii de familii ai fiilor lui Israel, ca să aducă chivotul cu legea Domnului din cetatea lui David, adică din Sion.

2. Şi s-au adunat la regele Solomon toţi israeliţii în zilele sărbătorilor din luna Etanim, care este a şaptea lună.

3. Iar după ce au venit toţi bătrânii lui Israel, au ridicat preoţii chivotul

4. Şi au adus chivotul Domnului şi cortul adunării şi toate lucrurile sfinte care au fost în cort; acestea le-au adus preoţii şi leviţii.

5. Iar regele Solomon împreună cu toată obştea fiilor lui Israel, care se adunaseră la el, mergea înaintea chivotului, aducând jertfe vite mărunte şi mari, care nu se puteau socoti şi nici număra din pricina mulţimii lor.

6. Şi au băgat preoţii chivotul cu legea Domnului la locul lui, în Sfânta Sfintelor din templu, sub aripile heruvimilor;

7. Căci heruvimii îşi aveau aripile întinse peste locul chivotului şi heruvimii acopereau de sus chivotul şi pârghiile lui:

8. Pârghiile însă se împinseseră aşa, încât capetele lor se vedeau din locaşul sfânt, din faţa Sfintei Sfintelor, iar de afară nu se zăreau; şi acolo se află ele până în ziua de azi.

9. În chivot nu era nimic, decât cele două table de piatră pe care Moise le pusese acolo în Horeb, când Domnul a făcut legământ cu fiii lui Israel, după ieşirea lor din pământul Egiptului.

10. Când preoţii au ieşit din locaşul sfânt, un nor a umplut templul Domnului.

11. Şi n-au putut preoţii să stea la slujbă, din pricina norului, căci slava Domnului umpluse templul Domnului.

12. Atunci Solomon a zis: «Domnul a spus că binevoieşte să locuiască în norul cel întunecos.

13. Eu Ți-am zidit templul pentru locuinţă, în care Tu să petreci în veci».

14. Apoi s-a întors regele cu faţa spre mulţime şi a binecuvântat toată adunarea israeliţilor, căci toată adunarea israeliţilor sta de faţă,

15. Și a zis: «Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, Care a grăit cu gura Sa către David, tatăl meu, ceea ce astăzi a împlinit cu mâna Sa!

16. El a zis: Din ziua în care am scos pe poporul Meu Israel din Egipt, nu Mi-am ales cetate în niciuna din seminţiile lui Israel, unde să fie zidită casa în care să petreacă numele Meu; dar apoi am ales Ierusalimul pentru petrecerea numelui Meu în el şi am ales pe David ca să fie peste poporul Meu, Israel.

17. Lui David, tatăl meu, îi intrase la inimă să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;

18. Însă Domnul a zis către David, tatăl meu: Ți-ai pus în gând să zideşti casă numelui Meu; este bine că ţi-ai pus aceasta la inimă.

19. Însă nu tu vei zidi templul, ci fiul tău care va ieși din coapsele tale, acela va zidi casă numelui Meu.

20. Şi a împlinit Domnul cuvântul Său pe care l-a grăit. Eu am urmat în locul tatălui meu. David, şi am şezut pe tronul lui Israel, precum Domnul a zis, şi am zidit templu numelui Domnului Dumnezeului lui Israel;

21. Şi am pregătit acolo loc pentru chivotul în care se află legământul Domnului, făcut cu părinţii noştri, când i-a scos din pământul Egiptului».

22. Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi şi-a ridicat mâinile la cer şi a zis:

23. «Doamne Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea Ție, nici în cer sus, nici pe pământ jos; Tu păzeşti legământul şi ai milă de robii Tăi care umblă cu toată inima lor înaintea Ta;

24. Tu ai împlinit ce ai grăit către robul Tău David, tatăl meu; căci ce ai grăit cu gura Ta, aceea astăzi ai împlinit cu mâna Ta.

25. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, să împlineşti ceea ce ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu, zicând: «Nu-ţi va lipsi niciodată înaintea Mea un urmaş, care să şadă pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi îşi vor păzi drumul lor, purtându-se aşa cum te-ai purtat tu înaintea Mea!».

26. Şi acum, Doamne Dumnezeul lui Israel, fă să se adeverească cuvântul Tău pe care l-ai grăit cu robul Tău David, tatăl meu!

27. Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău;

28. Însă caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi rugăciunea lui cu care se roagă astăzi;

29. Să-Ți fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: «Numele Meu va fi acolo»; să asculţi strigarea şi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta.

30. Să asculţi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; să asculţi din locul şederii Tale cel din ceruri, să asculţi şi să miluieşti.

31. Când cineva va greşi împotriva aproapelui său şi i se va cere jurământ ca să jure şi pentru jurământ ei vor veni înaintea jertfelnicului Tău la templul acesta,

32. Atunci Tu să asculţi din cer şi să faci judecată robilor Tăi, să osândeşti pe cel vinovat, întorcându-i în capul lui fapta lui, şi să scapi pe cel drept, dându-i după dreptatea lui!

33. Când poporul Tău Israel va fi bătut de duşman, pentru că a păcătuit înaintea Ta, şi ei se vor întoarce la Tine şi se vor mărturisi numelui Tău aducând rugăciuni şi cereri în acest templu,

34. Atunci Tu să asculţi din cer, să ierţi păcatul poporului Tău Israel şi să-l întorci în pământul pe care l-ai dat părinţilor lor!

35. Când se va încuia cerul şi nu va fi ploaie, pentru că ei au păcătuit înaintea Ta, şi Îţi vor aduce rugăciuni în locul acesta şi vor mărturisi numele Tău şi se vor întoarce de la păcatul lor, căci Tu i-ai smerit,

36. Atunci Tu să asculţi din cer şi să ierţi păcatul robilor Tăi şi al poporului Tău Israel, arătându-le calea cea bună pe care să meargă, şi să trimiţi ploaie pământului Tău pe care l-ai dat poporului Tău de moştenire!

37. De va fi foamete pe pământ, de va fi ciumă şi boală molipsitoare, de va fi vânt dogoritor, uscăciune, lăcustă, omidă, duşmanul de îl va strâmtora în porţile cetăţii lui, de va fi orice necaz sau orice boală,

38. Orice rugăciune, orice cerere care se va face de orice om din tot poporul lui Israel, când ei îşi vor cunoaşte mustrarea cugetului lor şi îşi vor întinde mâinile lor la templul acesta,

39. Tu să asculţi din cer, din locul şederii Tale, şi să miluieşti; să faci şi să dai fiecăruia după căile sale, după cum Tu cunoşti inima lui; căci Tu singur ştii inima tuturor fiilor oamenilor;

40. Pentru ca să se teamă de Tine toate zilele, cât vor trăi pe pământul pe care l-ai dat părinţilor noştri!

41. Chiar străinul, care nu este din poporul Tău Israel, de va veni pentru numele Tău din pământ depărtat,

42. Căci se va auzi de numele Tău cel mare şi de mâna Ta cea puternică şi de braţul Tău cel întins, şi el va veni şi se va ruga la templul acesta,

43. Să-l ascuţi din cer, din locul şederii Tale, şi să faci tot ceea ce străinul Îţi va cere Ție, pentru ca să ştie toate popoarele pământului de numele Tău, să se teamă de Tine, cum se teme poporul Tău Israel, şi să ştie că numele Tău este chemat peste templul acesta pe care eu l-am zidit!

44. Când poporul Tău va porni cu război împotriva duşmanului său, pe drumul pe care-l vei trimite, şi se va ruga Domnului, întorcându-se spre cetatea pe care Ți-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău,

45. Atunci ascultă din cer rugăciunea lor şi să faci ceea ce le este cu dreptate!

46. Când ei vor păcătui înaintea Ta, căci nu este om care să nu păcătuiască, şi Tu Te vei mânia pe ei şi îi vei da duşmanilor lor, şi cei care i-au robit îi vor duce în pământul duşmanului, departe sau aproape,

47. Şi când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi Ți se vor ruga în pământul celor ce i-au robit, zicând: «Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovaţi suntem»,

48. Şi se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor, în pământul duşmanilor care i-au robit, şi se vor ruga către Tine, întorcându-se spre pământul care l-ai dat părinţilor lor, spre cetatea care Ți-ai ales-o şi spre templul pe care l-am zidit numelui Tău,

49. Atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate.

50. Să ierţi poporului Tău ce a păcătuit înaintea Ta şi toate nelegiuirile lui pe care le-a făcut înaintea Ta şi să trezeşti mila către ei în cei ce i-au robit, pentru ca să fie miloşi cu ei;

51. Căci ei sunt poporul Tău şi moştenirea Ta, pe care l-ai scos din Egipt, din cuptorul cel de fier!

52. Să-Ți fie urechile Tale şi ochii Tăi deschişi la rugăciunea robului Tău şi la rugăciunea poporului Tău Israel, pentru ca să-i auzi totdeauna, când ei vor striga către Tine,

53. Că Tu Ți i-ai ales spre moştenire dintre toate popoarele pământului, precum ai grăit prin Moise, robul Tău, când ai scos pe părinţii noştri din Egipt, Stăpâne Doamne!».

54. Când Solomon a sfârşit toată această rugăciune şi cerere către Domnul, s-a sculat dinaintea jertfelnicului Domnului, unde stătuse îngenunchiat cu mâinile întinse spre cer,

55. Şi stând în picioare, a binecuvântat toată adunarea israeliţilor, zicând:

56. «Binecuvântat fie Domnul Dumnezeu, Care a dat odihnă poporului Său Israel, precum a grăit! Nu a rămas neîmplinit niciun cuvânt din toate bunele Lui cuvinte pe care le-a grăit prin robul Său Moise.

57. Să fie cu noi Domnul Dumnezeul nostru cum a fost El cu părinţii noştri şi să nu ne lase, părăsindu-ne.

58. Plecând spre El inima noastră, să umblăm pe toate căile Lui şi să păzim poruncile, rânduielile şi legile Lui, pe care le-a poruncit părinţilor noştri;

59. Şi să fie cuvintele acestea cu care m-am rugat astăzi, înaintea Domnului, aproape de Domnul Dumnezeul nostru, ziua şi noaptea, pentru ca să facă dreptate robului şi poporului Său Israel, din zi în zi,

60. Pentru ca să cunoască toate popoarele că Domnul este Dumnezeu şi nu este altul afară de El!

61. Să fie inima voastră întreagă la Domnul Dumnezeul nostru, ca să petreceţi după rânduielile Lui şi să păziţi poruncile Lui, ca acum!».

62. Şi regele împreună cu toţi israeliţii au adus jertfă Domnului.

63. Pentru jertfa de împăcare pe care a adus-o el Domnului, Solomon a adus douăzeci şi două de mii de vite mari şi o sută douăzeci de mii de vite mărunte. Aşa a sfinţit regele şi toţi fiii lui Israel templul Domnului.

64. Tot în acea zi regele a mai sfinţit şi mijlocul curţii care era înaintea templului Domnului, săvârşind acolo arderea de tot, darul de pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare, pentru că jertfelnicul de aramă care se afla înaintea Domnului era mic pentru a încăpea arderea de tot, darul de pâine şi grăsimea jertfelor de împăcare.

65. Şi a sărbătorit Solomon şi sărbătoarea (Corturilor) în acelaşi timp împreună cu tot Israelul, strângându-se adunare mare de la intrarea Hamatului şi până la râul Egiptului, pentru a fi înaintea Domnului Dumnezeului nostru timp de şapte zile şi alte şapte zile, adică paisprezece zile.

66. În ziua a opta Solomon a dat drumul poporului. Şi au binecuvântat toţi pe rege şi s-au întors la corturile lor, bucurându-se şi veselindu-se cu inima pentru tot binele ce l-a făcut Domnul robului Său David şi poporului Său Israel.

Capitole:12345678910111213141516171819202122