Dragostea pe care o revărsăm asupra oamenilor este ca o lumină care desco­peră lucrurile aflate până atunci în întu­neric. Prin iubire cunoaştem şi vedem pe celălalt în adevărata lui lumină. Numai iubirea este văzătoare. Dacă cineva vrea să ştie ce înseamnă să fii văzător cu Du­hul, trebuie să ştie că asta înseamnă să iubeşti.

Când iubeşti, până într-atât te dăru­ieşti, până într-atât doreşti să intri în voia celui iubit, încât ajungi să te identifici în gândurile lui, să-l retrăieşti în propria ta inimă, în propriul tău trup, în propria ta răsuflare, încât cel iubit dintr-odată ţi se descoperă, în întregimea sa, în tine însuţi, ca tine însuţi.

(Ieromonah Savatie Baştovoi, A iubi înseamnă a ierta, Editura Cathisma, Bucureşti, 2006, p. 6)