Când ne gândim la viața și la moartea lui Hristos, ne dăm seama cu durere de groaznica insensibilitate și indiferență cu care participăm la ceea ce vedem la El: gestul desăvârșitei Lui mijlociri, actul prin care El a făcut pasul ce L-a adus chiar la inima tragediei umane; actul prin care El a devenit omul prin care Cartea lui Iov vorbește în capitolul 9, că El S-a pus între Dumnezeu și cel pe care Dumnezeu îl judecă, pentru a-i aduce împreună, Cel care este egal amândurora și prin urmare îi poate aduce împreună în propriul Său Sine, dar și cu prețul jertfei, căci orice act de mijlocire este un act de jertfă.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Făcând din viață rugăciune, Editura Sofia, p. 48-49)