Păcatul este crunt, este extraordinar de grav. Adică cum, nu ai avut atâta putință, suflete, să te închini, să te rogi? Pentru ce nu te-ai rugat? Pentru ce te rogi superficial? Dacă te rogi așa, atunci nu înțelegi nimic din târgul acesta preafrumos. De ce nu mănânci superficial? De ce uiți să te rogi? Burtica nu o uiți că e flămândă? Cui cerem noi? Cerem la un director de instituție?

O clipă poate să fie un timp și o suspinare poate să fie o rugăciune. Fără închipuiri că Dumnezeu stă pe un scaun și te așteaptă. Nu! Tu fii atent la ce zici: „La Tine mă gândesc, Doamne, și știu că ești, știu că ești peste tot!”.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ed. a 2-a, vol. 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, Vânători-Neamț, 2010, pp. 118-119)