Știm că viața începe în momentul concepției. Acesta este momentul în care sufletul și trupul se unesc și în care Dumnezeu creează o ființă unică. Din acest moment ființa este hrănită spiritual pentru a se uni cu Dumnezeu. Viața ce ni se întinde înainte este perioada în care ne dezvoltăm și ne modelăm după asemănarea Sa. Așadar, sarcina este un punct important și în viețile fiecăruia dintre noi, nu doar a mamelor noastre.

Părintele Paisie spunea:

Hrănirea unui copil începe de la concepere. Dacă mama este agitată și îngrijorată, la fel este și fătul purtat în pântece.  Dacă mama se roagă și trăiește o viață spirituală, copilul se sfințește și el. Acesta este motivul pentru care o femeie însărcinată ar trebui să spună rugăciunea lui Iisus mai mult, să citească din Sfânta Scriptură și să nu fie îngrijorată, în timp ce persoanele din jurul său arătă mai multă grijă spre ea. Astfel, copilul ce se va naște va fi binecuvântat iar părinții nu vor avea probleme nici când este mic, nici când va crește.

Părintele subliniază importanța acestei perioade pentru formarea noastră duhovnicească. Este un timp în care trebuie să ne întărim viața spirituală, să ne rugăm zilnic, să participăm la Sfintele Taine și să citim Sfânta Scriptură. De asemenea, putem să medităm la puritatea Maicii Domnului, să ne gândim cum s-a pregătit pentru nașterea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu. A fost pregătită pentru asta crescând la Templu și dedicându-se acestuia de la vârsta de trei ani. A dus o viață liniștită în care Dumnezeu a fost singura sa grijă. Astfel s-a sfințit și s-a pregătit să dea naștere Dumnezeului Cel de necuprins, iar icoana sa din absida bisericilor noastre se numește Platytera adică mai înaltă decât cerurile. Darul vieții este o sarcină spirituală precum și una fizică. Viața este de natura duală, fizică și spirituală. Suntem ființe psihosomatice și nu doar niște entități biologice.

Grija pentru o nouă viață depășește momentul nașterii. Părintele Paisie spune că după naștere mama ar trebui să alăpteze copilul cât mai mult. Laptele matern este o bază sănătoasă pentru copil. Acei copii nu primesc doar lapte ci și dragoste, tandrețe, alinare și siguranță, lucruri ce duc la dezvoltarea unui caracter puternic. În zilele noastre, multe mame nu doresc să alăpteze... dar atunci cine le va mai oferi copiilor tandrețe și dragoste? O conservă de lapte praf? Inima li se răcește la fel ca și cutia de conservă.

În biserică recunoaștem oficial această nouă viață îmbisericindu-l pe nou-născut la 40 de zile după naștere. O tradiție care îl include pe Iisus Însuși.

Iubirea prin sacrificiul de sine pe care toți suntem chemați să o oferim altora începe din primul moment al vieții. Este important să ne începem viața în același mod în care Dumnezeu ne-a oferit-o. Astăzi, când întâlnim un soldat îi spunem: îți mulţumesc pentru serviciul tău. Când vedem o femeie însărcinată ar trebui de asemenea să spunem: îți mulţumesc pentru iubirea şi tandreţea oferită în hrănirea unei noi fiinţe spirituale. Rolul mamei în primele zile de viață este de o deosebită importanță. Așa cum Dumnezeu a pregătit-o pe Sfânta Născătoare de Dumnezeu, mamele ar trebui să își pregătească copii pentru o viață care gravitează în jurul lui Hristos. Aceasta nu începe de la vârsta în care copii încep să judece singuri ci odată cu tandrețea oferită în primele momente de viață.

Rugăciunea mamei însărcinate și a pruncului său:

O, Împărate Sfinte, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, izvorule al vieții si al nemuririi, îți mulțumesc că în căsătoria mea m-ai făcut vas ales al binecuvântării și al darului Tău. Căci Tu Stăpâne ai zis: „creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l stăpâniți!”

Îți mulțumesc și mă rog: Binecuvintează acest rod al trupului meu, care mi-a fost dat de către Tine; ocrotește-l și dă-i viața întru Duhul Tău cel Sfânt; dă-i creștere întru sănătate și trup curat cu mădulare bine întemeiate. Sfințește trupul lui, mintea, inima și toate simțurile și dăruiește acestui prunc care se naște suflet înțelept și întemeiază întru el frica Ta.

Înger credincios, păzitor sufletului și trupului îi dăruiește. Păzește-l, ține-l, întărește-l și-l adăpostește pe el în pântecele meu până în ceasul nașterii lui și nu-l tăinui pe el în pântecele maicii sale, pentru că mâinile Tale l-au alcătuit dându-i viața și sănătate.

O, Doamne Iisuse Hristoase întru atotputernicile și părinteștile Tale mâini încredințez copilul meu. Așează-l pe el sub mana harului Tău și prin Sfântul Duh, sfințește-l și-l înnoiește întru viața veșnică ca sa fie mădular al cereștii Tale Împărății. Amin.

O întru tot Milostive Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, caută și mă păzește pe mine roaba Ta, de frică și de duhurile cele rele care caută să strice lucrul mâinilor Tale. Luminează-mi neputințele cele din timpul ieșirii și dă-mi întărire și putere la naștere. Fă-o grabnică prin Atotputernicul Tău ajutor, că slava lucrului Tău este aceasta și tăria Atotputerniciei Tale, lucrul Harului Tău și a inimii Tale milostive. Amin!