Mare luptă ne este nouă, cea asupra duhului curviei și foarte cumplită și îndoită luptă avem: în suflet și în trup. Pentru aceasta se cade să ne nevoim totdeauna tare, cu deșteptare și cu trezvie a ne păzi inima de acest gând. Iar mai vârtos în sfintele adunări, când voim să ne împărtășim sfințirii, că atunci se nevoiește vrăjmașul în tot chipul a spurca știința noastră.

Și când ne supără aceste gânduri, atunci se cade a avea frica lui Dumnezeu, și a-și aduce aminte că nimic nu se poate ascunde de la Dumnezeu, până și gândirea cea subțire a inimii și tuturor acestora le este Judecător și Cercetător Domnul. Și să ne aducem aminte și de făgăduința noastră, pe care am mărturisit-o înaintea îngerilor și a oamenilor, de a petrece întru întreaga înțelepciune și curăție. Iar întreaga înțelepciune și curăție este nu numai viața cea dinafară, ci omul cel ascuns al inimii să petreacă curat de gândurile cele spurcate. Aceasta este înaintea lui Dumnezeu de mult preț și iubit.

(Sfântul Nil Sorski, Cuvinte duhovnicești, Editura Pelerinul român, Oradea, p. 163)