Prin trei maladii principale intră toate celelalte patimi

„Nu e cu putinţă să cadă în mâinile demonului desfrânării cel ce n-a căzut sub cel al lăcomiei pânte­celui; nu e cu putinţă să i se tulbure irascibilitatea celui ce nu luptă pentru mâncăruri, bani sau slavă.”

Cât de prezente erau aceste lucruri pentru avva Evagrie reiese şi din faptul că de mai multe ori el reduce ispitele vrăjmaşului – şi potrivit clasificării lui există opt gânduri generice – la trei fundamentale: nebu­nia/ lăcomia pântecelui, iubirea de arginţi şi slava de­şartă, şi în acestea trei recunoaşte cele trei ispitiri ale lui Hristos în pustie: lăcomia pântecelui în dorinţa de „pâine”, iubirea de arginţi în ispita de a-şi însuşi „toate împărăţiile lumii şi bogăţiile lor”, iar slava deşartă în căutarea unei minuni spectaculoase. Aceste trei ispitiri constituie totodată avangarda oştirii demonice, în spa­tele căreia stau pregătite în poziţie de luptă celelalte regimente. Cel care nu străpunge acest prim front nu poate scăpa nici de celelalte patimi.

„Legăturile încrucişate” existente între diversele pa­timi şi care se văd aici merită să fie elucidate pe scurt, pentru că ele evidenţiază faptul că aceste trei maladii principale, şi înainte de toate nebunia/ lăcomia pântecelui, constituie poarta prin care obişnuiesc să intre toate celelalte patimi. Avva Evagrie precizează astfel în chip succint:

„Căci nu e cu putinţă să cadă în mâinile demonului desfrânării cel ce n-a căzut sub cel al lăcomiei pânte­celui; nu e cu putinţă să i se tulbure irascibilitatea celui ce nu luptă pentru mâncăruri, bani sau slavă; nu e cu putinţă să se scape de demonul întristării cel lipsit de toate acestea sau care nu poate să le dobân­dească...”.

„Gastrimargia” deţine în acest sens o poziţie specială: „«întâiul dintre neamurile [păgâne] e Amalec», iar cea dintâi dintre patimi e lăcomia pântecelui" (Numerii 24, 20).

În spatele acestui discurs simbolic stă istoria ciocnirii dintre poporul Israel şi amaleciţi, primul popor străin care s-a războit cu poporul Legământului şi a vrut să-i împiedice intrarea în pământul făgăduinţei, simbolul mântuirii. Amalec a devenit astfel pentru toate timpurile prototipul inamicului poporului Israel, a cărui amintire trebuie ştearsă chiar potrivit poruncii lui Dumnezeu. Nebunia sau lăcomia pântecelui este, aşadar, breşa prin care pot pătrunde celelalte patimi.

(Ieroschimonahul Gabriel Bunge, Gastrimargia sau nebunia pântecelui — ştiinţa și învăţătura Părinţilor pustiei despre mâncat şi postit plecând de la scrierile avvei Evagrie Ponticul, traducere pr. Ioan Moga, Editura Deisis, Sibiu, 2014, pp. 76-78)

De la același autor

Ultimele din categorie