„Milostenia noastră trebuie să izvorască din iubirea de oameni, care au nevoie nu numai de lucruri materiale, ci și de ajutor sufletesc. Să-i ajutăm și duhovnicește. Când îi dăm curaj și putere unui om deznădăjduit să continue lupta sa, greaua lui încercare, și în felul acesta îl scăpăm de primejdia unei catastrofe, această milostenie este foarte mare. De aceea orice oferim aproapelui nostru să izvorască din inima noastră și să nu fie o faptă formală. Să cunoaștem bine că răsplata milosteniei noastre, de la Însuși Dumnezeu, este însutită. Dăruiești ceva și Dumnezeu îți dă de o sută de ori mai mult. Orice dăruim săracilor ni se va da înmulțit în ceruri; și, când sufletul o să plece din această viață, își va ridica răsplata milosteniei lui.”

(Părintele Efrem Antonitul, Despre credință și mântuire, Editura Bunavestire)