Renunțarea la desfrânare – o reconvertire la creștinism

Idolul cel mai cumplit, căruia nu este om care să nu-i aducă jertfe, este chiar trupul nostru.

Întoarcerea desfrânaţilor de la faptele lor este la fel de mare ca şi convertirea păgânilor. În general, desfrânarea este văzută în Scriptură ca o sumă a tuturor păcatelor, iar în Vechiul Testament desfrânarea avea şi sensul de idolatrie (Iezechiel 16, 20; Leviticul 17, 7; Leviticul 20, 5 ş. a.).

Pentru că idolul cel mai cumplit, căruia nu este om care să nu-i aducă jertfe, este chiar trupul nostru (Galateni 5, 19- 21). De aceea şi Hristos, vrând să însumeze toate păcatele omenirii, ne numeşte neam viclean şi desfrânat. (Matei 16, 4).

(Ierodiaconul Savatie Baştovoi, În căutarea aproapelui pierdut, Editura Marineasa, p. 18)

De la același autor

Ultimele din categorie