convertire

Un francez se convertește la Ortodoxie, după întâlnirea cu Sfânta Xenia

– Am venit să vă spun, i-a zis ea, în timp ce îşi ridica bastonul, să încetaţi să-l mai ridiculizaţi pe Yuri, cel ce se roagă. Veţi rămâne aici multă vreme și veți ajunge să-i căutați rugăciunile!

Căutând voia lumii, restrângem timpul oferit lui Dumnezeu

Din râvnă devenim specialişti în canoane, ne îngrijim să cunoaştem Legile care conduc Biserica. Însă nimeni nu ne-a făcut judecători, cu atât mai mult Cel Care ne-a cerut să nu judecăm, ca să nu fim judecaţi. Decidem să aplicăm canoane mai ales altora şi devierilor lor şi îngrădim Lumina. Aşezăm pietre care închid şi, treptat, le părăsim, le respingem cu totul şi ne justificăm atitudinea lipsită de toleranţă ca fiind râvna celui convertit.

Cum s-a convertit un vânător arab cu ajutorul Sfântului David din Gareji

Aarabul i-a spus sfântului că doreşte să se boteze împreună cu toată familia lui. Iar sfântul l-a trimis împreună cu Lucian la mănăstirea de pe munte, la fericitul Dodo, poruncindu-i să facă orice este nevoie pentru săvârşirea tainei. Cuviosul Dodo, la rândul său, i-a poruncit unui ieromonah să catehizeze şi să boteze familia Bubakar. Puţin mai târziu, arabul proaspăt botezat a venit în pustie cu lucrători şi a săpat în stâncă o mică biserică pentru pustnici.

De ce se convertesc oamenii?

Chemarea lui Dumnezeu îi călăuzește pe cei care doresc să se convertească la credință.

Tânărul, deznădejdea și Xenia cea minunată

Se uita cu uimire în jur până când i-a căzut privirea pe imaginea unei femei – era chiar acea „cerșetoare fără adăpost” care i-a spus unde să meargă în acele momente cumplite de disperare. Era Sfânta Xenia de Sankt-Petersburg, nebună pentru Hristos.

Salvat de la otrăvire prin semnul Sfintei Cruci ‒ minunea cu omul izbăvit de la moarte și din sărăcie

De fiecare dată când ajungea acasă, mai înainte s-o bea, omul o însemna cu semnul Crucii, după care bea otrava. Şi puterea semnului Crucii îl menţinea în viaţă şi nevătămat. Când acest lucru a ajuns la cunoştinţa vrăjitorului evreu, pe acesta l-a cuprins o frică sfântă, a venit la marele Apostol Ioan Teologul, s-a lepădat de păgânătate, a primit credinţa creştină şi s-a botezat.

O minune cu o troiță – Hristos de pe cruce vorbește celor care-L batjocureau

Cei ce crezuseră în Hristos se închinau la crucea Mântuitorului răstignit și la acea sfântă troiță. Iar ceilalți păgâni, care erau mulți, după cum sunt și astăzi, au pornit cu ură mare asupra acelor puțini creștini și-i băteau și-i ucideau, martirizându-i pentru că au crezut în Hristos. Ba, s-au dus la acea troiță unde era Hristos răstignit și au început a-L batjocori și a-L scuipa pe Mântuitorul de pe cruce, bătându-L cu ciomegele și ungându-I Crucea cu murdării. Iar când erau în toiul acestor batjocuri, Mântuitorul de pe cruce a întors Fața la dreapta, spre ei, și a zis: De ce Mă batjocoriți?

Hristos a permis unei tinere budiste să participe în mod real la Răstignirea Sa

A participat în mod viu la toate câte s-au petrecut pe dealul Golgotei, în timp ce iudeii L-au răstignit pe Domnul. Eleni nu cunoștea nimic despre creștinism și, când a văzut această scenă, i s-a făcut milă. Se întreba de ce acei oameni răi L-au lovit, L-au batjocorit și într-un final L-au răstignit pe Acel Om. A rămas fără glas și lacrimi de durere au curs din ochii ei.

Icoanele ne pun față în față cu Dumnezeu

Dictonul „Crede și nu cerceta” este unul occidental și nu are nimic comun cu Ortodoxia, nu se găsește în Sfânta Scriptură. Tocmai, Domnul cere: „Cercetează și crede!”. „Dacă omul este foarte corect și sincer cu sine, poate să trăiască un moment de revelație și chiar să se convertească, să cedeze evidenței, luminii, adevărului și să ajungă în starea Sfântului Pavel, aflat pe drumul Damascului, sau să ajungă, fără a-și da seama, să uite de el și de ce se întâmplă cu el: să-și scape mapa din mână, sau să-l podidească lacrimile fără să știe de ce”, spune părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.

Sfinţii Mucenici Tit şi Gordian, propovăduitori şi apărători ai credinţei ortodoxe în Dacia Pontică

Episcopul Tit a fost protector şi părinte sufletesc al multor sfinţi martiri autohtoni şi din întreg Imperiul Roman, exilaţi la Gurile Dunării şi apoi martirizaţi aici de către împăraţii Diocleţian, Galeriu şi Liciniu, până în anul 323. Pârât fiind la împăratul Liciniu, însuşi Fericitul Episcop Tit a fost prins, chinuit şi înecat în Marea Neagră la 3 ianuarie, când i se face şi pomenirea. Sfintele sale moaşte au fost luate şi îngropate de ucenici la Tomis.

Pagini