În timpul șederii noastre la Rohia, am fost invitați în noua bibiotecă pentru a-l cunoaște pe fostul stareţ, Serafim Man: un bărbat amabil, energic deşi suferind de pe urma unei boli grave. Nu voi uita niciodată cum vorbea despre rugăciune: „Unul dintre cele mai mari daruri pe care Dumnezeu ni l-a dat este posibilitatea de a fi în contact permanent [cu El] oricând, oriunde”, ne-a spus Părintele Serafim. „Rugăciunea este respiraţia inimii. Este gura cerurilor, a raiului. Este gura îngerilor. Noi, când ne rugăm, suntem, de fapt, precum îngerii care se află într-o stare de neîncetată laudă faţă de Dumnezeu. Din acest motiv, aşadar, ni se spune că rugăciunea noastră trebuie să fie neîncetată”.

Era în vârstă şi plăpând, vocea sa cu greu se ridica deasupra unei şoapte şi totuşi iubirea şi harul lui Dumnezeu străluceau luminos în el.

(Norris J. Chumley, Tainele Rugăciunii lui Iisus, Doxologia, 2012, p. 115-116)