Gata de slujire, gata de suferinţă, gata să-şi dea viaţa, ia­tă pentru ce se pregătea Apostolul Pavel! Să dea Dumnezeu să ne arătăm şi noi pregătiţi pentru toate acestea, după vo­ia lui Dumnezeu. Sfântul Apostol nu avea ezitări, nu cerea sfatul nimănui, nu umbla să obţină aprobări, nu cădea la învoia­lă cu propria-i conştiinţă, nu se arăta nehotărât, pe ce drum să meargă. Viaţa i se înfăţişa ca o perpetuă nevoinţă, la care răspundea fără şovăire: „Sunt gata!"

Să intri în inima lumii păgâne, să te angajezi de unul sin­gur într-o luptă corp la corp cu păgânătatea, nu era o treabă uşoară! Dar n-a stat în cumpănă nicio clipă în faţa acestei nevoinţe, spunând „din parte-mi sunt gata să vă vestesc Evanghelia şi vouă, celor din Roma” (Romani 1,15), gata să ducă la îndeplinire totul, pentru a face voia lui Dumnezeu.

Ierusalimul era atunci locul unde cei ce urmau lui Hristos erau supuşi la chinuri şi, totuşi, înfruntând primejdia, Pavel se arăta gata „să moară în Ierusalim, pentru nume­le Domnului Iisus” (Faptele Apostolilor 21, 13). Iar atunci când s-a aflat faţă-n faţă cu moartea, s-a arătat gata să-şi pună viaţa chezăşie pentru convingerile sale. Suprema tră­sătură de caracter a Apostolului Pavel este tocmai aceasta: hotărârea de a merge în întâmpinarea datoriei sale, cu preţul oricărei suferinţe şi chiar cu preţul vieţii.

Să dea Dumnezeu să avem parte cu toții de o asemenea hotărâ­re! Să-mi dea Dumnezeu şi mie a tinde cu bucurie să Te ur­mez, Doamne, oriunde, să împlinesc, neobosit, voia Ta, cu neslăbită râvnă.

(Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului, Editura Sophia, p. 35)