Tot ceea ce trebuie să căutăm prin rugăciune este de a sădi în inimă simțul liniștii cald față de Dumnezeu, și să ne străduim să nu-l pierdem.

Să nu cerem cu insistență diverse mișcări și stări de extaz.

Iar atunci când Domnul ne va trimite deosebite stări la rugăciune, atunci să mulțumim pentru ele, să nu ni le atribuim nouă, iar când se vor depărta de la noi să nu ne întristăm foarte mult ca de o mare pierdere, ci întotdeauna cu smerenie, să ne coborâm la acel simțământ liniștit față de Dumnezeu.

(Vlădica Antonie Mărturisitorul, Calea rugăciunii lăuntrice - Manualul isihiei, Editura Egumenița, p.144)